DRUMUL SPRE PERFORMANȚĂ

Prima dată când am intrat în contact cu lumea concursurilor și olimpiadelor a fost în clasa a V-a, când am reușit să mă calific la Olimpiada Națională de Matematică. A fost o experiență interesantă pentru tânărul-eu, deoarece am aflat că, pe lângă probele efective ale concursului, sunt o mulțime de activități colaterale care au loc în perioada olimpiadei, pe lângă concursul în sine. Când eram mic, totuși, nu știam ce mă interesează cu adevărat, eu continuând să lucrez la această materie pentru că mi se părea destul de interesantă.

O nouă perspectivă am primit odată cu apariția fizicii în viața mea de elev. Acest lucru s-ar fi realizat în clasa a VI-a, dacă nu aș fi încercat să mă țin departe de profesoară, pentru că, în mintea mea de copil, nu aveam încredere în dânsa. Din fericire, am reușit să o cunosc și să o descopăr cu adevărat și, cu ajutorul dumneaei, am reușit să învăț despre adevărata frumusețe a fizicii. Această descoperire m-a ajutat să realizez că sunt materii pe care le prefer mai mult decât pe altele. În plus, naționala de fizică a fost mult mai interesantă, pentru că, de data aceasta, participam cu colegi de la alte clase și licee pe care îi cunoșteam, spre deosebire de cea de matematică, care era doar pentru clasa a V-a și a VI-a.

În clasa a VII-a am făcut cunoștință cu o altă materie, chimia, care nu mi-a plăcut la fel de mult ca fizica. Spre deosebire de celalte două discipline, fizica și matematica, opinia mea despre chimie nu era pe deplin formată, deoarece îmi plăceau unele probleme, altele nu. Pe atunci nu îmi era clar de ce apărea această diferență, intuind în mintea mea câte ceva, dar neputând da un răspuns clar. Următoarea materie pe listă ar fi informatica, începută din clasa a IX-a. Gândindu-mă la ea, aveam un mix de emoții, pe hârtie suna bine, dar nu mai programasem de loc până atunci, așa că nu știam la ce să mă aștept.

Dacă m-ați fi întrebat atunci ce credeam că s-ar putea întâmpla, aș fi avut un răspuns la magnitudini distanță de cum m-a afectat. Informatica fusese ceea ce căutasem încă de când începusem să fac probleme în gimnaziu, încă de dinainte să fi auzit de această materie. Mereu eu am rezolvat problemele bazându-mă pe un algoritm intuit de mine. Așa pot să îmi explic de ce mi se păreau atât de asemănătoare problemele de la cele trei discipline, pentru că eu le gândeam cu același algoritm. Așa pot să îmi explic preferințele pentru unele probleme, pentru că unele erau mai ușor de gândit ca un algoritm. Pe lângă impactul pe care informatica l-a avut asupra vieții mele de școlar, ea a fost și singura materie care m-a ajutat într-un domeniu practic, deoarece realizasem că sunt în stare să fac programe care mă ajută să îndeplinesc lucruri din viața mea personală.

Această revelație a fost cea mai mare pe care am trăit-o și, poate, pe care o voi mai trăi și sunt de o mie de ori recunoscător pentru toți cei care m-au ajutat să ajung la acest liceu, unde am reușit să îmi găsesc pasiunea. Până acum am vorbit doar despre cum m-au ajutat concursurile să îmi descopăr pasiunile, dar nimeni nu stă să învețe luni în șir doar pentru a spune: „Am făcut-o pentru că mă va ajuta în viitor”. Nu! Cu toții participăm pentru că ne place, pentru că ne facem prieteni, pentru momentele pe care le petrecem în excursiile organizate, pentru acel sentiment când te urci pe podium și, indiferent în ce top te-ai situat, primești o diplomă sau o medalie și trăiești răsplata pentru toată munca depusă.