Povestea tragică a Annei Frank e bine cunoscută. Atunci când Amsterdamul era ocupat de germani, ea avea 13 ani. Împreună cu familia ei și alți evrei, Anne a stat ascunsă timp de doi ani, de teama deportării în lagăr, în așa numita Anexă a sediului firmei patronate de tatăl său. Aceasta a ținut jurnalul, gândindu-se că va fi un adevărat document, atunci când războiul se va termina
La data de 4 august 1944, așadar nu mult după debarcarea Aliaților în Normandia, când finalul războiului părea să fie foarte aproape, Anne și ceilalți șapte locatari ai Anexei sunt arestați și, mai târziu, deportați cu ultimul transport, spre Auschwits. Anne și sora ei se sting primele, în 1945. Tatăl lor, Otto Frank, este singurul care supraviețuieste. El este eliberat din lagărul de la Auschwits, mai târziu publicând și jurnalul fetei.
Această carte te ajută să traversezi paralela dintre bine și rău. După ce am citit-o, am început să mă gândesc numai la frumusețea încă prezentă. Referitor la cele relatate, pot să spun că am fost impresionată de modul în care un copil a reușit să gestioneze zilele războiului în acel spațiu atât de limitat al Anexei. De asemenea, m-a emoționat faptul că, în acele condiții și la o vârstă atât de fragedă, a reușit să scrie și să îmbine atâtea lucruri fără să își piardă speranța.
Deși uneori personalitatea ei pare puerilă, Anne demonstrează multă ambiție, conștientizare și inteligență. Anne este o persoană pe care începi să o îndrăgești. Încă de la început reușești cu ușurință să îi înțelegi sentimentele. Jurnalul Annei Frank este o carte despre război și suferință, o carte care cred că ar trebui să fie o lectură obligatorie peste tot în lume. Vocea micuței Anne este încă vie, ecoul ei fiind o puternică declarație împotriva răboiului. Este o carte emoționantă și dură în același timp care te face să te întrebi de ce totuși războaiele există.
“Sfatul meu este: gândeste-te la toate nenorocirile din lume
și fii fericit că nu treci și tu prin ele. Ieși afară și petrece timp cu persoanele dragi,
fii fericit!”