Lacrimi îngerești deplâng tainica durere a Prințesei Argintii,
Recitând în șoapte licărinde foc nocturn ascuns de zi.
De-a lungul boltei înstelate își fac loc minuscule suspine,
Cântând balade de iubire pentru sufletul căruia îi aparține.

Prințesa naivă tot visează imposibila venire
Mulțumindu-se cu a sa temporară strălucire.
Luminată de departe de-ale sale raze calde
Îi mai estompează focu-ntunecat ce încă arde.

Al ei Prinț e dus departe, luminând întreaga lume
Ea e singură în întunecimea lăsată de el în urme.
Și-l așteaptă liniștită printre ale ei lacrimi stelare
Dezmierând și ea lumea cu a sa magie a luminii selenare.