Scânteie de Luceafăr într-un abis comprimat,
O imagine a unei lumi greu de imaginat.
Nu se vede, dar o știu. E locul paradiziac
A doua suflete sustrase dintr-un cadru dionisiac.

Prin ai tăi ochi de cerneală tainicul tărâm se naște,
Locul magic și feeric, selenar, extras dintr-o poveste,
Mă atrage într-o perpetuă hipnoză a magiei infernale
Al unui univers necercetat învăluit în văluri abisale.

Ochii tăi micuți și negri, însemnați c-o strălucire rară,
Îmi arată lumea mult visată pentru întâia oară.
Urieșescul disc de-argint domnește pe negură nesfârșită
Iar candele îngerești dăruiesc din tainica lumină nestinsă.