ȘAHUL, UN HOBBY PE VIATĂ

Salut, numele meu este Matei-Christian Tablan, sunt elev în clasa a XI-a C la Colegiul Național de Informatică. Voi prezenta mai jos pasiunea mea pentru șah, sport pe care îl practic de la vârsta de 6 ani. De asemenea, am un frate în clasa a IX-a, tot aici la CNI, Andrei-Damian. Ambii suntem cei mai titrați jucători de șah din județ și printre cei mai buni din țară la categoria noastră de vârstă.

Totul a început în urmă cu 11 ani. Părinții mei aveau un set de șah și, ocazional, mai jucau câte o partidă de distracție. La fel, tata cu bunicul. Îmi plăcea să mă uit la ei și, deoarece eram foarte interesat, tata m-a învățat regulile de bază, adică să mut piesele, care este obiectivul jocului, când se termină partida etc. Am învățat cu usurință, astfel că în clasa I m-am dus pentru prima dată la un club de șah: la Pionul Piatra-Neamț. Lucram aproximativ două ore de șah în fiecare după-amiază, de luni până vineri, și, tot așa, vreo două ore sâmbăta dimineața. Bineînțeles, acest lucru se întâmpla, dacă nu cumva era vreun concurs în weekend. Primele turnee de șah au fost în 2012, când aveam 8 ani. Țin minte că progresul meu era destul de rapid, la primul concurs luând un loc III, la al doilea, un loc II, iar la al treilea - un premiu I.

Am continuat cu șahul și în anii următori. În perioada 2013-2016, am participat la numeroase turnee, și nu numai în Neamț. Am bifat concursuri și în județele apropiate: Bacău, Vaslui și Iași. Pentru că reușisem câteva victorii cu adversari la un nivel destul de ridicat, primul meu ELO a fost destul de mare, poate chiar prea mare pentru ce jucam în perioada aceea. Atrăsesem atenția celor din jur și era clar că eram unul dintre copiii de mare perspectivă. Să explic și ce este acest ELO. Forța fiecărui jucător de șah este teoretic indicată de coeficientul ELO, care este cunoscut la nivel internațional. Numele vine de la un cercetător american de origine maghiară, jucător foarte bun de șah printre altele, Arpad Elo. La primele concursuri, când de abia ești legitimat la Federația Română de Șah, ELO-ul tău este 0. După ce joci un anumit număr de partide, cu jucători care au ELO, în funcție de rezultate, se face o medie și vei primi și tu un ELO. ELO-ul este important la șah, deoarece în funcție de acest coeficient se stabilește lista de start la un turneu, te încadrezi la anumite categorii de premii, primești titluri internaționale ș.a.

La Clubul Sportiv Pionul Piatra-Neamț, eram la început 12 copii care ne întâlneam în fiecare după-amiază la pregătire. Cu timpul, din ce în ce mai puțini am continuat această pasiune, pentru ca, în final, să rămânem doar eu și cu Damian. În 2015, profesorul Vasile Cordunianu mai lucra cu noi, însă s-a stins din viață la 75 de ani, în luna decembrie a aceluiași an. O scurtă perioadă, am încercat să ne pregătim singuri, dar era clar că aveam nevoie de un antrenor pentru a continua șahul de performanță. Astfel, în februarie 2016, părinții mei au luat legătura cu domnul Ștefan Axinte de la Iași pentru a ne antrena cu dânsul. Așa am ajuns ca, în primăvara lui 2016, în fiecare vineri după-amiază, să facem naveta la Iași pentru a participa fizic la cursurile de la clubul Micul Șahist Iași. Făceam trei ore vinerea după-amiază și patru ore jumătate sâmbătă dimineața. Alături de București, Galați, Cluj-Napoca, Arad, Timișoara și Brașov, Iașiul era unul dintre cele mai puternice centre șahiste din țară. Dacă în Neamț erau trei cluburi de șah, în județul Iași erau cinsprezece. Tot în primăvară s-a realizat și transferul nostru de la Pionul Piatra-Neamț la Micul Șahist Iași.

Mersul la Iași era însă obositor. Începând din vara respectivă, am continuat online, pe Skype, trei ore pe săptamână. Bineînțeles, lucram individual și primeam și temă. Odată cu trecerea la Micul Șahist, am început cu adevărat să participăm la turnee în toată țara. Până atunci mergeam doar în zona Moldovei și o dată pe an la Campionatele Naționale care se desfășurau atunci la Călimanești-Căciulata, o stațiune termală din județul Vâlcea pe care o recomand cu căldură. Datorită șahului am văzut mare parte din România. Am avut turnee în întreaga țară, de la Satu Mare la București și de la Arad la Constanța. Am mai participat la concursuri în Oradea, Turda, Deva, Pitești, Baia Mare etc. Singura parte în care nu am reușit să ajung până acum a fost zona Olteniei, cu siguranță din cauza faptului că sunt puține turnee acolo.

În vara lui 2017, s-a ivit o oportunitate foarte interesantă și, în urma unui parteneriat între cluburi, m-am transferat la CSM București. În acei ani, bine-cunoscuta echipă de handbal mergea foarte bine, tocmai ce câstigase EHF Champions League cu un an înainte și erau mulți bani în club. Astfel, când s-au împărțit banii la fiecare secție, a ajuns o sumă importantă de bani și la șah. CSM București a adunat în acea perioadă tot ce era mai bun în țară la nivel de copii și juniori și a luat și câțiva antrenori de top. Printre acești jucători am fost și eu și fratele meu, împreună cu mai mulți colegi de la Micul Șahist. În 2017, 2018, chiar și în 2019, CSM București a bătut recorduri la numărul de medalii de la Campionatele Naționale de Juniori, atât la individual, cât și la echipe. Era bine să jucăm pentru CSM, deoarece ne asigura cazarea, masa și taxele de participare la concursuri în acea perioadă. Chiar mai mult, dădea și prime pentru medaliile de la Campionatele Naționale. Inevitabilul s-a produs, însă, echipa de handbal nu a mai dat randamentul așteptat, în ciuda investiților enorme. Mulți jucători au plecat să joace pentru alte cluburi. Nu toți însă. Eu și Damian am rămas, de exemplu. Și mai sunt și alții ca noi. CSM-ul mai dă în prezent bani doar pentru Campionatele Naționale Individuale și aceia cu întârziere de jumătate de an. Dar e bine și așa, majoritatea cluburilor nu dau nimic.

În acest moment, atât eu cât și Damian avem categoria I și suntem, fără îndoială, cei mai titrați juniori din județ. Cele mai bune peformanțe ale mele sunt medalia de bronz la Dezlegări de Probleme de la Campionatele Naționale din 2018 și cele două medalii de aur cu CSM București la Campionatele Naționale pe Echipe, de asemenea, în 2018. Avem împreună peste 60 de trofee, 200 de diplome și, nu știu, vreo 80 de medalii, le-am pierdut numărul... Când eram mici, primeam multe trofee și medalii. După ceva timp, ținteam deja concursurile cu premii în bani. Șahul, din acest punct de vedere, este privilegiat. Deoarece este sport individual, dar mai ales pentru că jucăm și cu seniori, avem posibilitatea să câștigăm premii în bani.

Avantajele practicării șahului Șahul m-a ajutat foarte mult de-a lungul vieții, inclusiv pe plan școlar. Pe lângă dezvoltarea gândirii logice, anticipației, răbdării și memoriei, șahul a fost un sprijin real și pentru examenul de la finalul clasei a opta. Majoritatea colegilor nu erau obișnuiți să stea concentrați pentru atât timp dar eu, care aveam nenumărate partide de peste trei ore, nu am avut nicio problemă din acest punct de vedere. Se încearcă implementarea șahului ca materie școlară în învățământul primar, ca în alte țări, dar lucrurile se mișcă foarte încet. Este important să înțelegeți că șahul nu înseamnă partide scurte, cum joacă seniorii în parc. La turneele importante, fiecare jucător are de regulă 90 de minute și primește 30 de secunde după fiecare mutare. Eventual, după 40 de mutări, ambii jucători mai primesc 15 minute. Astfel, o partidă poate dura câteva ore bune.

În momentul când scriu acest articol, atât eu, cât și Damian, suntem legitimați în continuare la CSM București. Ne pregătim cu domnul Ștefan Axinte, cu care lucrăm din 2016, cu excepția unei perioade de un an, în care am avut o colaborare și cu maestrul internațional Lucian Filip de la Iași. Pregătirea o facem pe Skype, trei ore, lunea după-amiază. Bineînțeles, ne pregătim mai mult individual, cam o oră și jumătate pe zi. Continuăm șahul de performanță. Când am ajuns la CNI, acum doi ani, nu știam absolut nimic despre informatică, dar mi-a plăcut foarte mult de la început. Am lucrat conștiincios în clasa a IX-a și am înțeles bazele informaticii. Am avut noroc și de o profesoară excelentă, doamna Elena Andone, căreia îi mulțumesc pentru implicare. Informatica este și domeniul pe care vreau să îl urmez. Și, chiar dacă nu va fi profesia mea, la șah nu voi renunța niciodată fiindcă este probabil cel mai frumos joc.

Recomand tuturor părinților să își dirijeze copiii să practice șah.

Matei-Christian Tablan
clasa a XI-a C