UN AN ÎN GERMANIA
Dacă ar trebui să descriu experiența mea în Germania într-un singur cuvânt, acesta ar fi minunată. Pe parcursul a unsprezece luni am avut ocazia să locuiesc împreună cu două familii extraordinare, să-mi fac prieteni noi și să învăț despre multe culturi diverse, în special despre cea germană. Am învățat germana și mi-am exersat engleza.
În februarie 2020, după ce am fost informată despre proiectul IFC (International Fellowship Classes), am complet formularul de înscriere cu emoții foarte mari. Știam că foarte mulți tineri din întreaga lume doresc să participe la acest program de schimb și eram conștientă că există șanse egale, atât să fiu acceptată, cât și să fiu respinsă.
În martie a avut loc un interviu online. Am fost întrebată despre hobby-urile mele, despre implicarea mea în treburile casnice și, cel mai important, dacă mă simt pregătită pentru această experiență.
După o lună jumătate de așteptări, în care mi-am verificat e-mailul în fiecare zi, am primit răspunsul. Am fost acceptată.
Am avut o ședință în care i-am cunoscut pe ambii profesori coordonatori, precum și pe ceilalți zece elevi internaționali selectați pentru a participa la program. Aceștia erau din Namibia, Spania, Muntenegru, Kosovo, Bulgaria, Argentina, Tajikistan și, desigur, România.
În timpul verii am intrat în contact cu familiile gazdă, iar pe 1 septembrie am ajuns în Germania. Școala la care am învățat este Friedrich Schiller Gymnasium din Marbach am Neckar, landul Baden-Wurttemberg, orașul în care s-a născut scriitorul german al cărui nume îl poartă școala, care este a doua ca mărime din Germania.
A fost un an extraordinar, care mi-a schimbat complet viziunea despre lumea ce ne înconjoară și, cu siguranță, m-a maturizat. Am avut ocazia să călătoresc și să mă distrez, deși, din cauza situației epidemiologice din lume, unele activități planificate au fost anulate.
Aș repeta experiența de o mie de ori!
Irina Ștefan, clasa a XI-a A
Îmi este greu să descriu experiența mea din Germania, pentru că ar fi multe de spus,
însă un lucru pot afirma cu certitudine și, anume că, ..... La fel ca Irina, am petrecut acolo unsprezece luni, tot în două familii gazdă deosebite. Am avut ocazia de a mă împrieteni cu multe persoane, cu mentalități diferite, de la care am învățat foarte multe lucruri.
Când am aflat despre IFC, am fost imediat foarte atras de idee și m-am decis să aplic. A durat destul de mult timp să completez formularul de înscriere, deoarece știam că vor aplica mulți tineri din toată lumea și îmi era teamă să nu fiu respins. Însă în martie, când am fost informat că dosarul meu a fost acceptat și urma să particip la un interviu, am fost aproape convins că voi primi un răspuns pozitiv. În formular și la interviu am vorbit despre hobby-urile pe care le am, orașul în care locuiesc și motivele care m-au determinat să îmi doresc acest schimb de experiență.
Deși toți ceilalți colegi au luat legătura cu prima familie gazdă la sfârșitul verii, eu am avut norocul de a o putea întâlni încă de la sfârșitul lui iunie. Primul lucru care m-a surprins în viața de familie de acolo este faptul că părinții petrec mult mai mult timp cu copiii lor în comparație cu cei în România. Deși sunt considerați foarte reci, germanii sunt familiști convinși, de aceea nu ezită să o arate tuturor aproape în fiecare săptămână printr-o poză cu ei la cina pregătită de către toți membrii familiei.
În prima zi de școală mi-am imaginat că foarte greu voi putea să îmi fac prieteni acolo. De-a lungul discursului unuia dintre organizatori pe nume Brenner (tradus: arzător) mi se întărea convingerea în această idee. Așadar, în pauză, am ieșit afară, încercând să iau legătura cu un prieten din Romania. După niciun minut, un grup uriaș de 30 de persoane se adunase în jurul meu și mă aștepta să termin convorbirea. Am închis telefonul, confuz fiind, iar toți acești oameni se interesau realmente de mine: cine sunt, de unde vin, dacă practic vreun sport? Nu mare mi-a fost mirarea că am primit invitația de a conduce un buggy construit de la zero de un coleg. Am fost în același timp copleșit și super entuziasmat. Nu credeam niciodată că germanii pot fi atât de deschiși, iar după întâmplarea sus-amintită, am început să pun sub semnul întrebării stereotipurile despre ei.
Sistemul educațional a fost la fel de surprinzător. În opinia mea, școala are un design foarte modern și este situată într-un campus destul de mare, unde se pot găsi: un teren de baschet și trei terenuri full size de fotbal cu piste de alergare pe margine. Programul a fost puțin mai complicat deoarece o oră de curs ținea 45 de minute sau 1:30, iar pe lângă asta a trebuit mereu să verific pe telefon sau pe ecranul din zona principală, dacă nu se schimba vreun curs. Sincer..., nu mă mai simțeam la școală, ci la Universitate. Profesorii erau în același timp profesioniști și prietenoși, o combinație perfectă pentru a face plăcută materia lor. Acolo am avut patru cursuri de germană pe săptămână de câte o oră și jumătate. Imaginați-vă că doamna profesoară de germană s-a întors după patru ani petrecuți în China, iar cu dumneaei făceam cele două ore de teorie. Memorabile au fost și celelalte două ore de conversație susținute de domnul profesor din Ecuador care nu știa engleza. Cumva, cel mai mult am învățat de la dumnealui, pentru că întotdeauna comunicarea devenea multi-lingvistică: spaniolă, engleză, germană. Toate celelalte materii au fost ținute în limba engleză, un adevărat prilej de a asimila toate aceste limbi și culturi.
Din păcate, generația noastră a pierdut mult din cauza pandemiei. Am avut patru luni de școală online și foarte multe evenimente au fost anulate, precum renumita excursie în Berlin cu clasa timp de o săptămână, dar și târgul uriaș de Crăciun organizat în fiecare an. Totuși, am făcut multe activități în conformitate cu legea specifică acestor circumstanțe.
Din fericire, chiar dacă nu s-au putut organiza excursiile plănuite în proiect, acest lucru nu înseamnă că nu am cunoscut multe locuri interesante din Germania. Pe lângă orașele mari din apropiere (Stuttgart, Ludwigsburg) în care am cunoscut sute de oameni, am avut ocazia de a vizita Muenchen si Lacul Konstanz care mi-au rămas în suflet.
Toată experiența a fost una remarcabilă care m-a ajutat să mă cunosc mai bine, accesând o serie de lecții și lucruri inedite prin intermediul mentalităților diferite cu care am intrat în contact.
Pur și simplu nu ai cum să rămâi neschimbat după o astfel de experiență!
