Fulg. Firav, mic…..slab, dar cu toate acestea atât de frumos, atât de fascinant. Poate și noi suntem fulgi. Oare nu suntem și noi ușor de rănit? Oare nu ne așezăm ca neaua, uneori pe cele mai înalte culmi ale vieții, iar alteori în cele mai reci și mai pustii văi?
Suntem tineri, slabi din punct de vedere emoțional, ajunși la o vârstă în care pierdem prieteni, realizăm că unele promisiuni nu sunt chiar pentru totdeauna și poate că uneori ne pierdem chiar și pe noi, prin mulțimea de oameni anonimi. Blocați într-o lume mai mult virtuală decât reală, în care ajungem să ne cunoaștem prin apeluri telefonice, în care pozele de pe Instagram valorează mai mult decât caracterul, mulți dintre noi ajungem să trăim doar pentru a ne perfecționa „viața virtuală”. E greu să fii tu și e și mai greu să rămâi tu. Prizonieri ai trendurilor, ai timpurilor, mulți ne pierdem identitatea, nu știm ce ne place, ce am vrea să facem sau pur și simplu cu ce am vrea să ne îmbrăcăm.
Învățăm că nu totul e roz, cald și primitor, uneori ne lovim de indiferență, de neînțelegere din partea prietenilor și poate chiar și a familiei. Neavând unde să se refugieze mulți tineri, copii până la urmă, îmbrățișează vicii precum fumatul, alcoolul și, din păcate, drogurile. Unii ajung să facă asta și din cauza anturajului, din cauza oamenilor pe care i-au ales greșit, fără să realizeze că le fac mai mult rău decât bine. Împinși de la spate în cadrul unor petreceri euforice sau a unor ieșiri târzii în noapte, ajung să își distrugă viitorul în câteva minute, crezând că așa vor fi mai ușor acceptați în acele prietenii toxice. Fragili fiind, majoritatea nu conștientizează că aceste acțiuni vor fi o gaură neagră în dezvoltarea lor ulterioară, iar când realizează e uneori prea târziu.
Știm cu toții că sunt asociații, instituții care îi ajută pe tinerii aflați sub dependența de anumite substanțe, tutun sau alcool, însă multora le este teamă să apeleze la sfaturile și sprijinul unor specialiști. Le este frică, în special, să nu își pună părinții într-o lumină neplăcută și să fie criticați ulterior de către aceștia pentru acțiunile greșite pe care le-au făcut. Ceea ce nu știu unii dintre părinții celor care suferă este că tocmai comportamentul lor față de propriul copil l-au făcut pe acesta să își caute refugiul în aceste vicii, faptul că a fost ignorat, neînțeles, neascultat, că, de fiecare dată când tânjea după o încurajare, o felicitare sau, pur si simplu, după o îmbrățișare, acesta nu exista. Traumele prin care mulți adolescenți au trecut în copilărie, divorțul, certurile dintre părinți, au rămas asemenea unor răni care sângerează continuu și care dor.
Realitatea e dureroasă, aceste momente de slăbiciune și de vulnerabilitate perturbă viitorul multor tineri. Majoritatea celor care cad pradă acestor vicii se izolează de prieteni, de familie și ajung să fie înconjurați doar de singurătate și de prejudecăți. Își închid sufletul, devin nepăsători și nu își permit să se mai atașeze emoțional de nimeni, deoarece, atunci când au făcut-o, au sfârșit prin a suferi, suferință care le-a ghidat drumul.
Și societatea poartă o parte din vină. Pentru noi toți este mai ușor să îi criticăm pe cei care consumă alcool, etnobotanice sau care fumează, decât să ne așezăm lângă ei și să îi întrebăm de ce au ajuns așa, de ce au rămas blocați în acea bulă din care le este aproape imposibil să iasă. E ușor să judeci și foarte greu să înțelegi.
Și eu, și tu, fiecare dintre noi, ar putea ajuta acești fulgi de nea să părăsească prăpastia adâncă în care au căzut și să plutească spre cele mai înalte culmi, dacă am înceta să mai criticăm și să judecăm acțiunile greșite, încercând să înțelegem și să bandajăm acele răni care au rămas deschise.
Bistriceanu Alexia, Clasa a XI-a C