,,Hachiko- Povestea unui câine,, este cu adevărat un film minunat, o poveste care, indiferent că ești, sau nu, iubitor de animale, nu are cum să nu te emoționeze. Pentru mine a fost un film de neuitat, mai ales știind că are la bază o experiență adevărată. Cu siguranță este cel mai frumos film despre loialitate și prietenia dintre om și animal.

Un cățeluș Akita născut într-o mănăstire japoneză este expediat în Statele Unite. Pe parcursul drumului, eticheta pe care era notată adresa lui se pierde, iar lada de lemn în care era transportat cade de pe un cărucior și se deschide, astfel cătelușul iese și se pierde în jurul unei gări din Rhode Island. El merge direct la Parker, care tocmai coborâse din tren, un profesor de muzică care făcea zilnic naveta de acasă spre Universitate.

Directorul gării nu are unde să îl țină și nu vrea să își asume responsabilitatea pentru el, astfel profesorul, care iubește câinii, îl duce acasă, presupunând că cineva va căuta acest cățeluș de rasă pură. El il numește Hachi. Profesorul îi spune soției sale, care nu își dorea un animal de companie, că nu îl va păstra, dar dimineață află că nimeni nu l-a revendicat, iar adăposturile pentru animale erau deja pline, astfel luându-l pe Hachi din nou acasă. Profesorul și cățelușul sunt foarte atașați unul de altul și este evident pentru toți că acesta nu va renunța la câine.

Pe măsură ce crește, Hachi devine atât de devotat profesorului, încât îl însoțește în fiecare zi până la gară, așteptându-l pe stăpânul său să revină.

Într-o zi, Hachi își ia locul obișnuit la gară, dar Parker nu se mai întoarce, acesta suferind un accident vascular în timpul unui curs de muzică. Deși familia profesorului încearcă să aibă grijă de câine, acesta continuă să evadeze pentru a se duce la gară să își caute prietenul. Câinele continuă să-l aștepte timp de nouă ani în același loc și la aceeași oră, până când moare, impresionându-i pe toți oamenii din gară și dându-le o lecție despre loialitate, iubire și devotament.

Faptul că nouă ani și-a demonstrat atașamentul față de profesor arată sufletul pur al animalelor, dovedind că ele pot fi mai bune decât oamenii. Povestea este una extraordinar de frumoasă și te pune pe gânduri. Câinele nu se iubește pe sine cel mai mult, ci îl iubește pe omul de lângă el. Niciun alt animal nu mai face asta, și, dacă mă gândesc bine, nici măcar noi, oamenii. Este o poveste foarte frumoasă, una emoționantă care te învață multe lucruri, dar mai ales faptul că un câine niciodată nu te va înlocui. Ceea ce așteaptă el de la stăpânul lui este dragostea, nu cere niciodată mai mult și întotdeauna se mulțumește cu orice i s-ar oferi.

Hachi este o mărturie minunată a devotamentului, a răbdării și a prieteniei.

Un film despre iubire autentică pe care nici chiar moartea nu o poate învinge vă va încălzi inimile.

Matei-Lorenzo Blaga, clasa a IX-a E