Peste tot domnește o bucurie de nedescris. Luminițe, steluțe, acadele, turtă dulce, vin fiert și colinde împrăștie o atmosferă ce vestește venirea Crăciunului. Oamenii se bucură de târgurile pline de podoabe minunate. Instalațiile din întreg orașul oferă voioșia pe care toți au așteptat-ocu nerăbdare tot anul. Copiii se bucură de patinoar și pregătesc listele pentru Moș Crăciun. De asemenea, toți ne gândim la cadourile pentru persoanele dragi, cât și la cum am putea fi chiar noi Moșul pentru alții.

Acasă am împodobit bradul. Toată familia și-a pus amprenta la ornarea lui. Eu și tata ne-am ocupat de partea de sus a pomului, fiind ,,înalții” familiei, iar mama cu sora mea mai mică, de partea de jos. În acest timp, în casă mirosea a sărbători datorită plăcintei cu mere și scorțișoară ce tocmai o făcuse mama și a lumânărilor pe care le-am aprins. În puțin timp ne-am adunat cu toții pentru a pune ultimele podoabe și atmosfera s-a încălzit, transmițând acea emoție ce o am doar de sărbători. După ce au trecut câteva ore bune în care am râs, dar am și muncit ca totul să arate așa cum ne-am dorit, realizez că am rămas singură. Nefiind deranjată, hotărăsc să strâng cutiile care au rămas de la decorațiuni de una singură. Terminând de așezat fiecare lucru, observ o cutiuță muzicală pe care n-o mai văzusem până atunci. Am ridicat-o și am analizat-o, observând fiecare detaliu. Era dreptunghiulară și avea în mijloc un brăduț firav, dar extrem de drăguț, care era parcă pudrat cu zăpadă. Curioasă, încep a învârti cheița, ascultând melodia ei.

Deodată, aud un zgomot straniu ce venea din spatele pomului de Crăciun. Mă ridic ușor de lângă cutie și mă uit complet uimită la ce tocmai se întâmplase. Era o ușă. Cutiuța tocmai făcuse să apară o ușă destul de mică, din lemn, care avea o deschizătoare rotundă și aurie, iar în centru era prinsă o bucată de carton pe care scria mare ,,Secretul Sărbătorilor”. Indecisă dacă trebuie sau nu să deschid ușa, hotărăsc să apăs ușor pe mânerul ei... N-am apucat bine s-o împing că o lumină puternică, ce a ieșit din spatele ușii, m-a orbit.

Deschid încet ochii care încă mă dureau și observ că parcă m-am întors în timp. Toți membrii familiei erau în jurul meu. Părea că nu s-a întâmplat nimic. Toată lumea era fericită și se comporta normal. Nedumerită și parcă abia trezită din somn, realizez, într-un final, că, de fapt, acesta este ,,Secretul Sărbătorilor”- FAMILIA.

Anastasia Ioana Horghidan, IX C