Acest tablou pictat de celebrul pictor peisagist francez, Camille Corot, în perioada romantismului, are ca sursă de inspirație renumitul mit al lui Orfeu și Euridice. Pentru cei necunoscători, pictorul pune în lumină valori umane eterne, precum devotamentul și iubirea. Vestitul poet Orfeu îți sacrifică propria viață pentru a își putea salva ființa iubită din Infern. Călătoria în lumea umbrelor este facilitată de lira pe care o are cu sine și datorită căreia reușește să sensibilizeze și cele mai împietrite suflete. Numai așa poate să o readucă la viață pe Euridice. Ajuns în fața lui Hades, aceștia fac înțelegerea de a o învia pe fată, însă condiția era să părăsească tărâmul de dincolo, fară a își deschide ochii alături de umbra sufletului soției sale.

Tabloul pictat de către Camille Corot arată una din scenele în care cei doi îndrăgostiți străbat Infernul împreună. Pânza îi înfățișează pe aceștia în prim-plan. Orfeu își trădează sentimentele prin gesturile sale, părând un far ce ghidează tânăra de lângă el. Pasul și mâna ridicate îi evidențiază entuziasmul și dorința de a străbate mai repede timpul lipsit de viață. Pictura este întunecată, cele două ființe luptându-se cu ceața, care-i învăluie, și cu tufișurile înspăimântătoare, de un verde crud, care par să îi urmărească. Cei doi arbori, care îi încadrează, formează un portal de trecere dintre lumea de dincolo, pe care au părăsit-o, și cea a ființelor vii. Pașii lor grăbiți creează impresia că plutesc, învăluiți în mister. În planul secund, se observă fantomele nemulțumite de fuga celor doi, hotărâte parcă să se răzbune. Deși imaginea acestora e mult mai estompată și culorile pădurii sunt înghițite de ceața densă, nu mă pot împiedica să simt frica ce pare că străpunge pânza și intră în sufletul meu. Mă gândesc la șansa pe care o au îndrăgostiții de a părăsi Infernul și la fericirea lor viitoare. Cred că aceasta este și impresia pe care a vrut pictorul să ne-o transmită, convins că iubirea poate depăși orice graniță, chiar și pe cea a morții. Fuga celor doi mă inspiră să lupt pentru orice țel și să nu cedez din pricina unor obstacole. Imaginea de fundal este dominată de lacul care înghite totul cu apele lui aparent calme. Umbrele fantomelor, proiectate în undele înșelătoare, oferă o altă perspectivă, făcând privitorul să se simtă mai liniștit.

În final, acest tablou răstoarnă semnificațiile de bază ale mitulului, Orfeu nemaifiind condamnat la singurătate. Astfel, se imprimă ideea că mereu există speranță și că trebuie să luptăm pentru a obține ceea ce ne dorim cu adevărat. Recomand tuturor ce privesc acest tablou să se intereseze despre mitul lui Orfeu și Euridice, deoarece oferă foarte multe lecții morale încă valabile și pentru receptorul contemporan.

Tudor Glodeanu, IX E