În primul rând, cred că sunt datoare să vă spun în calitate de ce m-am rătăcit fix eu printre articolele revistei. Ei bine, datorită obținerii unei mențiuni la etapa națională a Olimpiadei de argumentare, dezbatere și gândire critică „Tinerii dezbat”. Unii ar spune acum doar că îmi place să mă cert, alții că avem nevoie de oameni care să-și exprime opiniile argumentate cu privire la problemele societății în care trăim. Acum, însă rămâne la aprecierea fiecăruia dintre voi să decideți de partea cui se află adevărul.

M-am tot gândit ce aș putea scrie astfel încât mărturia experienței mele să nu devină un elogiu plictisitor al rezultatelor pe care le-am obținut în ultimul an, ci să ajute cât de puțin pe aceia dintre voi care veți avea curiozitatea să citiți acest articol. Astfel, mi-au venit în minte două întrebări la care aș putea răspunde.

Văzusem la un moment dat un film a cărui temă secundară era dezbaterea școlară. Cu toate că mai târziu aveam să aflu că dezbaterile academice nu au nicio legătură cu portretizarea din film, pot spune totuși că am fost intrigată de ceea ce se întâmpla acolo, iar într-un colț al minții presupun că am rămas cu această curiozitate. Astfel, aflând că la liceu se va organiza un astfel de club, am decis să mă înscriu, deși trebuie să recunosc că eram puțin speriată de ce urma să se petreacă. Una peste alta, însă, săptămânile au trecut, noțiunile noi s-au adunat și sub îndrumarea doamnei profesor Iftime Cristina am ajuns de la proba pe școală la etapa națională.

Am putea discuta câteva zile despre esențialitatea dezbaterii în lumea contemporană și nu cred că ne-am putea opri. Totuși, voi încerca să rezum și să spun că aceasta constituie un instrument de învățare a modului în care se ține un discurs public, a formării unei structurii, a cum se realizează o informare corectă, a cum se acceptă o opinie diferită față de care pe care ți-ai format-o, etc., dar și de observare a societății și problemelor cu care se confruntă, lucru vital dacă ne dorim să ne acceptăm rolul de cetățeni ai unui stat sau chiar ai lumii.

În egală măsură, participarea la olimpiade și concursuri, și aici îndrăznesc să mă distanțez într-o oarecare măsură de dezbatere, pentru că la orice fel de disciplină cred că se aplică aceste idei, pot aduce plusvaloare în ceea ce privește dorința de a evolua, de fi mai bun (nu neapărat decât cel de lângă tine, ci față de tine de la ultima participare la o anumită competiție), abilitatea de a lucra sub presiune, acumularea de noi cunoștințe, dezvoltarea stimei de sine. Lăsând la o parte avantajele academice, trebuie să menționez că acestea reprezintă și locul în care îți poți face noi prieteni cu care să discuți idei și să ai interese comune, prieteni cu care să creezi noi amintiri, dar și prieteni cu care să menții legătura, chiar dacă competiția s-a încheiat.

Mai mult decât atât, odată ce olimpiadele trec, rămân în urmă rezultatele care pot reprezenta noi uși spre diverse oportunități. Spre exemplu, în urma rezultatelor obținute am fost admisă la o Școală de vară din Cluj, unde timp de o săptămână, alături de alți 49 de liceeni cu performanțe remarcabile în diverse domenii, am avut ocazia să intrăm într-un dialog cu diverși invitați. Nume sonore precum Mircea Geoană, Cristian Presură, Răzvan Cherecheș sau Alin Chifor ne-au provocat la discuții despre realitatea zilelor noastre, inspirându-ne și motivându-ne să muncim pentru idealurile în care credem.

Maxim Aida, XI A