Ziua 16

Ultima zi de luni din acest proiect  a început cu bine-cunoscutul mic-dejun cu care ne-am obișnuit până acum, după care am mai stat de vorbă cu prietenii noștri din Polonia și Portugalia. Drumul nostru spre firma IT a fost la fel de înviorător ca în fiecare dimineață.

Ajunși la companie, am început să lucrăm în echipă pentru a face aplicații practice legate de standardizarea aparaturii de rețea(MacIntosh) după modelul  OSI și TCP/IP, după care am făcut configurări:Router, Switch, Acces Point, rețea cu fir și fără fir, am stabilit IP-Adrese utilizând DHCP DNS.

La ultimul curs de limbă germană am dat evaluarea finală ce a constat în exerciții pe baza a tot ceea ce am învățat până în acest moment al proiectului.  Apoi am participat la discuții libere în germană legate de țara noastră, de tradiții și sărbători, iar la sfârșitul orei am luat parte la încă un joc educativ, dar totuși distractiv.

 Japalela Elena-Andreea

Ziua 17

21 mai.. Soarele ne bătea timid în ferestre și ne-am trezit cu un plăcut sentiment de voie-bună, fiind șapte sărbătoriți am zumzăit de îndată ce ne-am trezit.

        Ziua la companie s-a scurs ușor, fiind familiarizați cu modul de lucru și maniera interactivă de a implementa noile proceduri ce le învățam: continuarea aplicațiilor practice pentru exploatarea permisiunilor ACL (Access Control Lists) ale unei rețele; următorul pas a fost instalarea și configurarea unui domeniu de Windows, menit să aibă un profil practic de ghidare în management.

        Această după-amiază însorită ne-a îmbiat să ne bucurăm de farmecul ei, pe băncile din parc, pe aleile șerpuinde, ori la penumbra unei terase – savurând o limonadă -, și fiind atât de plăcută atmosfera dintre noi, glumele și <<jocurile>>, timpul ne-a alergat spre peronul 6, agățându-ne de ultimele secunde dinaintea plecării trenului.

        Cina ne-a așteptat cu surprizele ei, căci de îndată ce ne-am ridicat de la masă, colegii noștri au apărut cu un tort mare, lumânări aprinse, cântându-ne înflăcărați <<Mulți ani, trăiască!>>. Sufletele ni s-au umplut de emoție, pielea ni s-a buburuzat, iar ochii ni se umeziseră… O adevărată tăiere de respirație.

        Gustul dulce al tortului s-a păstrat și odată cu lăsarea serii căci am putut filozofa cu toții pe o terasă la lumina stradală estompată de farmecul peisajului feeric.

Barbu Elena-Florina

 

Ziua 18

Următoarea zi din proiectul Leonardo DaVinci ne-a prins cu o mare poftă de învățat și cu oboseala ce a urmat zilelor pline avute.  Pentru o zi cu soare de miercuri am mers agale spre firma care părea deja ca o a doua casă.

       Ultima săptămână a continuat cu prezentarea câtorva aplicații practice pentru a configura si întreține o mică rețea de calculatoare. După succesul acestei mici părți din programul încărcat din această zi, am făcut setarea unei retele pentru Ipv4 și Ipv6.  Apoi am învățat să lucrăm pe un commandline ca de exemplu crearea unui director, partajarea filelor, partajarea filelor de către adresa PC/IP/masca subnetului și submăștile.

       Profesorul ne-a ghidat spre cunoașterea acestor noi lucruri, prin aplicații practice și explicații.  După acest curs am reușit să deprindem aplicații pe unelte si troubleshooting:  Internet Gopher Pakage(PING);  Tracert și PathPing; ARP chace;monitorizarea rețelelor. Pentru a rezolva problemele apărute, profesorul s-a plimbat printre rânduri și ne-a explicat pe rând rezolvarea problemelor și a asistat la corectarea acestora. Apoi s-a continuat lucrarea la minighid aducând noile cunoștiițe deprinse din această zi.

       Pentru că am terminat cursul de germană,am vizitat din nou orașul Leipzig. Orașul părea anost, după rămășițe din festivalul de gothici care  a avut loc în weekendul trecut, oamenii stând prin parcuri sau la terase cu cafele în față și cu o poftă minunată de a își împărtăși amintirile avute în urma weekendului plin de oameni. Ultimii “ciudați” se grăbeau pentru a prinde ultimele trenuri spre aeroport pentru a pleca spre orașul monoton.

       Noi ne-am dus la o terasă pentru a împărtăși experiențele ultimului weekend petrecut aici și vorbind curioși despre ultimele zile petrecute aici.

       Seara s-a lăsat, iar noi am ajuns acasă obosiți, nostalgici că această experiență e pe sfârșite, dar cu dor de casă și de meleagurile părintești.

      Braiș Alexandra