„Vă așteptăm de o mie de ani și ați venit ca să nu ne mai despărțim niciodată. Sunt în viața unui neam clipe de fericire atât de mari încât ele răscumpără veacuri întregi de suferință. Bucuria noastră nu este bucuria unei singure generații. Ea este sfânta tresărire de bucurie a întregului popor român, care de sute și sute de ani a îndurat suferințele cele mai crude, fără să-și piardă credința neclintită în sosirea acelei zile care ne unește astăzi și care trebuia să vie, care nu se putea să nu vie.”

(Ion I. C. Brătianu adresându-se delegaților ardeleni, 14 decembrie 1918)

Unirea Transilvaniei cu Regatul României este „cea mai mare faptă din toată viața neamului nostru. Pentru unii e un vis nebun, care se îndeplinește. Pentru noi e o necesitate istorică ajunsă la recunoaștere și o suferință mângâiată, o muncă ce-și găsește răsplata. Și astfel, avem dreptul de a crede acest fapt definitiv și etern.”

(Nicolae Iorga, 25 noiembrie/8 decembrie 1918)