Dragă cititorule,
Poate ți-ai fi dorit să urmărești în continuare aventurile lui Mobi-One, însă de data aceasta o nouă mascotă a apărut în lumina reflectoarelor! Da, ai auzit bine! Un nou protagonist îți va prezenta călătoria celor nouă copii plecați în mobilitatea din Pagani, Italia, unde am reprezentat în premieră Colegiul Național de Informatică în proiectul Erasmuus+ 2023-1-RO01-KA121-SCH-000129684.
Sunt Mobitta, fiica renumitului Mobi-One, iar aceasta este prima mea aventură pe care am onoarea să o scriu în jurnalul de călătorie al tatălui meu. Înainte de a vă povesti despre cum am ajuns să pășesc pe urmele lui Mobi și să-mi încep cariera de explorator, aș vrea să vă zic câteva lucruri despre mine. Deși am o față absolut drăgălașă și un stil vestimentar de invidiat, nu vă lăsați păcăliți de aparențe! Sunt un pluș cu spirit de foc, dornică să mă aventurez în peripeții și să sar câteodată din viața cotidiană. În orașele pe care le-am vizitat am întâlnit o mulțime de persoane noi și am legat prietenii care sper să dureze o viață. Printre noii mei amici se numără: Casandra, Casiana, Catinca, Celia, Iarina, Miruna, Simeon, Ștefan, Teona, și desigur să nu uităm de elevii pe care i-am cunoscut la Liceul de Stat Mons. B. Mangino.
Încă din copilărie am auzit despre mobilitățile din Suedia și Portugalia prin care tatăl meu și-a început cariera de mascotă profesionistă și despre zborurile lungi, dar palpitante, care i-au adus faimă, camarazi de încredere și pe draga mea mămică, Moba. Admiram în fiecare zi suvenirurile pe care mi le aducea din călătorii și îmi închipuiam cum într-o bună zi voi ajunge și eu pe toate meleagurile și deasupra norilor, traversând precum în bazme cele șapte țării și șapte mări. Și după cum prea bine vedeți, visul meu s-a îndeplinit! Tatăl meu, fiind o mascotă foarte ambițioasă, participă la multe activități legate de proiectul Erasmus+, inclusiv concursuri. Din acest motiv nu a putut veni în cele două mobilități de anul acesta și ne-a trimis pe mine și pe mama, Moba, să participăm în moblitățile din Italia și respectiv Spania.
Ajunși în orașul Pagani, am avut ocazia de a explora în avans cartierele napolitane și arhitectura clădirilor vechi combinate cu o pată de noutate. Zilele petrecute în acest orășel au trezit în mine tot felul de emoții, pe care o mascotă ca mine nu ar fi crezut că le poate simți! Pe de o parte, a fost entuziasmul de a învăța mai mult, de a vedea cum este să te afli în locul unui elev italian, de a descoperi un nou mod prin care să participi la orele de informatică, fizică, chimie, engleză, istorie, muzică, latină și multe altele. Dar, în același timp, mi-am cultivat spiritul de explorator vizitând orașele din apropiere, cum ar fi: Salerno, Vietri Sul Mare, Coasta Amalfi, Pompei, precum și obiectivele turistice din zonă după programul școlar. Cea mai grea zi a fost cea în care a trebuit să ne despărțim de elevii de la liceul care ne-a găzduit, simțind pentru prima dată un sentiment ambiguu, care mi-a înțepat inima de puf și care nu mă lăsa să mă mișc din loc. Călătoria cu trenul către Napoli a fost tăcută, însă, odată ce am ajuns acolo, parcă viața a prins din nou culoare. Străzile din centru erau aglomerate, pline de vizitatori, iar cafenelele și restaurantele erau pline de clienți nerăbdători să încerce specialitățile napolitane.
Italia a fost o experiență de neuitat pentru mine și abia aștept să prind din nou ocazia de a călători și de a visa între timp prin ce peripeții voi mai trece în viitor. Aceste zile mi-au dat un imbold de a mă aventura în necunoscut și sper că povestea mea vă va da curajul să veniți alături de mine în următoarea mea călătorie!
Pe curând, cititorule!
