• Rezultate parțiale obținute în urma evaluării activității 2 (Joc educațional) și a înregistrării punctajelor suplimentare (tehnoredactare revistă, articole reviste INFOPULS și TNT, articole site CNI, activități și proiecte)

• Rezultate selecție elevi pentru a doua mobilitate ERASMUS+ 2024

Cei nouă elevi ai Colegiului Național de Informatică, Gabriela-Daniela Adăscăliței-Grasu, Ingrid Budiș, Adelina Creangă, Iustin-Daniel Foltea, Gabriela Ifrim, Daniel Isache, Sebastian-Constantin Ionașcu-Strungariu, Ana Luca și Eduard-Ștefan Vornicu, care, însoțiți de doamnele profesor Diana Bejan și Carmen Florescu, care au fost în Timrå, Suedia, în cadrul  proiectului Erasmus+, în perioada 27 noiembrie – 1 decembrie, ne împărtășesc impresiile din cele cinci zile.

Pe parcursul celor cinci zile, am participat la ore și activități alături de colegii noștri suedezi și am vizitat mai multe locuri din vecinătatea orașului în care am locuit. Pentru a atinge mai multe obiective și pentru a reuși să valorificăm cât mai mult potențialul noii experiențe, ne-am împărțit zilnic în două echipe, cea albastră și cea portocalie, fiecare dintre acestea participând la diferite ore de curs, alături de elevii de la Arenaskolan.

În prima zi, am cunoscut colegii care ne-au fost gazde pentru o săptămână. La începutul programului, am făcut cunoștință cu diferitele aspecte definitorii ale țării și ale orașului atât de fascinante pentru noi. Spre exemplu: Timrå este considerat unul dintre cele mai mici orașe din Europa și are cea mai mare fabrică de hârtie din țară datorită suprafeței generoase de teren împădurit din zonă. Am aflat că actorul care l-a jucat pe Pennywise din filmele IT este de origine suedeză, alături de fratele și tatăl său, alți doi actori faimoși și că trupa ABBA este, de asemenea, de origine suedeză. Colegii suedezi s-au prezentat și ei, inclusiv doamnele profesor, Åsa (se pronunță Osa) și Linn, care ne-au propus un joc de spargere a gheții. Recunoaștem că reacția inițială a fost una sceptică, dar activitatea a fost un prilej bun să ne cunoaștem într-un timp scurt. După aceea, ne-au prezentat sălile de curs, laboratoarele și atelierele diverse, de exemplu, cel de gătit în care atmosfera era asemănătoare cu cea de la Chefi la cuțite. Fiecare elev avea un vestiar propriu pe hol pe care îl putea decora în stilul său unic, iar culoarele erau prevăzute cu spații special amenajate pentru ca elevii să poată socializa în pauze.

Impresionați de cele deja văzute, multitudinea sporturilor practicate de elevi nu a făcut decât să ne sporească și mai mult interesul față de orele și activitățile la care urma să participăm. Aceștia au posibilitatea de a alege să practice hochei, patinaj, volei, fotbal, handbal, tenis, box, wrestling, karate, echitație, golf, înot și altele, infrastructura oferindu-le spații speciale pentru multe dintre acestea, și, în plus, o sală de fitness.

După încheierea turului, a fost rândul nostru să ne prezentăm țara, orașul, colegiul și proiectul. Bineînțeles că am pus în lumină toate atuurile, de la tradiții și obiceiuri până la date concrete geografice și administrative. Elevii au prezentat un interes sporit față de informațiile prezentate de noi și s-au bucurat de micile suveniruri și dulciuri românești primite. Apoi, foamea și setea de cunoaștere ne-au condus la cantina școlii, unde am avut șansa să degustăm preparate specifice și să socializăm. Un lucru care ne-a uimit a fost faptul că elevii și profesorii stăteau la masă împreună.

După prânz, am avut loc un workshop, în cadrul căruia am participat la diferite concursuri cu întrebări, cu scopul de a afla mai multe informații despre Suedia.

Ulterior, s-a organizat un joc asemănător cu ȚOMANAP-ul nostru. Am fost învățați și câteva cuvinte cheie pentru situații cotidiene precum: Fika = a avea o pauză de cafea; Lagom = nici prea mult, nici prea puțin; Panta = reciclare; Orka = a avea energie; Smörgåsbord = bufet.

Încă un loc care ne-a atras atenția a fost lounge-ul – sala de relaxare unde elevii se pot odihni și pot juca șah, jocuri de societate și chiar jocuri video pe un PlayStation, cum ar fi FIFA, NBA și altele. Acolo am jucat un joc bingo de cunoaștere, unde trebuia să completăm fișa cu numele copiilor care au făcut anumite lucruri, precum: mers la pescuit, înotat în ocean, alergat șase km, citit o carte într-o limbă străină etc. Mai târziu ne-am putut bucura și noi de toate facilitățile sălii.

A doua zi, am asistat pentru prima dată la orele propriu-zise din școală. Ne-am trezit cu un ceas mai devreme ca ziua precedentă pentru a putea servi micul dejun la cantina școlii. După ce am mâncat, cei din echipa albastră am participat la prima oră din zi: Crafts and design. A fost cea mai relaxantă oră din programul zilei, în urma căreia ieșeai cu un obiect confecționat manual, din textil sau lemn. O experiență cu adevărat minunată ce ne-a binedispus. Un lucru care ne-a stârnit interesul din perspectiva obiectivului O4 a fost prezența prizelor cu timer și a întrerupătoarelor cu senzor pentru controlul consumului excesiv de energie electrică și din motive de siguranță.

Următoarea oră a fost educația fizică, unde am patinat. Ne-am echipat cu patine și căști de protecție. Pentru unii dintre noi a fost foarte distractiv, pentru alții nu la fel de mult, din cauza numărul de căzături. Deși nivelul de experiență în ceea ce privește patinajul diferea de la un copil la altul, ne-a plăcut tuturor nespus de mult să ne reîntoarcem sau să învățăm de la zero echilibrul și mersul pe patine.

A treia oră a echipei albastre a fost de științe sociale, o combinație între religie, istorie, geografie și educație civică. Ne-a făcut plăcere să observăm cum decurge o oră în care, la noi, am umple multiple pagini de caiet. Copiii nu scriau nimic din ce vorbea doamna profesor Yvonne, dar erau atenți și notau în laptopuri ceea ce considerau că era esențial de reținut. Aceasta le-a prezentat cultura musulmanilor.

În ceea ce privește echipa portocalie, a participat întâi la ora de sport și a jucat un sport specific suedez, numit Floorball. Chiar dacă erau începători, membrii echipei au reușit să facă față elevilor cunoscători. Următoarea oră a fost istoria, cu doamna profesor Linn, unde au vorbit despre Primul Război Mondial. În cadrul discuției au avut un concurs, pe echipe, în care trebuia să pună anumite evenimente în ordine cronologică, iar la final au văzut o parte din filmul Nimic nou pe frontul de vest. După ora de istorie, au fost să ia masa, iar mai apoi au participat la ora de engleză cu doamna profesor Åsa, unde au făcut schimb de păreri despre sistemul de învățământ din cele două țări. Ultima oră din program a fost matematica, cu domnul Claes, unde au rezolvat câteva exerciții. La finalul programului, ne-am adunat cu toții într-o sală de clasă pentru a discuta programul pentru următoarele zile.

Câteva ore mai târziu, ne-am reîntâlnit în fața terenului de hochei pentru a vedea meciul Timrå versus Rögle. Energia publicului a fost electrizantă, iar meciul ne-a cuprins și am pierdut noțiunea timpului. Fiecare jucător a fost prezentat pe un panou acompaniat de muzică. Ne-am bucurat alături de localnici și am aflat că mulți membri ai echipei sunt foști elevi ai școlii.

În a treia zi, după micul dejun, noi, echipa albastră, am mers la ora de sport unde am avut de realizat o coregrafie pe o melodie aleasă de profesor, iar ceilalți elevi au avut oportunitatea de a-i juriza, iar, mai apoi, am jucat handbal, terminând ora cu niște exerciții de forță. După aceasta, am avut de ales dintre a participa la ora de muzică unde am cântat la diverse instrumente, în timp ce elevii suedezi lucrau în Garage band sau de a merge la ora de tehnică, unde am avut de construit o mașină din diverse materiale. La ora de muzică s-a putut observa o metodă inovativă de predare, deoarece domnul profesor i-a lăsat pe elevi să experimenteze, să exploreze singuri arta muzicii și să își creeze propria piesă.  În același timp, membrii echipei portocalii au participat la ora de arte plastice unde au realizat desene inedite. Mai apoi, au participat la ora de religie și au urmărit o dezbatere dintre doamna profesor și elevi pe tema creștinismului, iudaismului și islamismului.

Conform programului, la finalul orelor, am luat masa de prânz. După aceea, am luat autobuzul spre Sundsvall împreună cu Linn, Åsa și elevii. Aceștia ne-au prezentat orașul, iar apoi am fost la Kulturmagasinet, unde ghidul ne-a povestit despre istoria citadelei. Ea ne-a prezentat câteva dintre picturile unuia dintre cei mai faimoși pictori contemporani suedezi. Ne-a vorbit despre ele și ne-a lăsat să ne spunem punctul de vedere asupra a ceea ce vedem. La sfârșit, am fost într-un atelier unde am fost împărțiți în șase grupe de câte patru. Prima oară, am făcut o schiță pe foaie cu un cărbune a ceea ce ne-a rămas în minte despre arta lui Bengt Lidstrom.  Mai apoi, ghidul ne-a pus o foaie mare pe masă, după care a turnat pe ea patru culori: roșu, galben, albastru și verde (deoarece erau culorile predominante din picturile lui Bengt), iar noi am făcut câte o „operă de artă”, astfel atingând scopurile obiectivului O3.

În a patra zi a mobilității, după micul dejun,  noi, cei din echipa albastră, am avut ocazia să jucăm un meci de Floorball timp de o oră. Echipa portocalie a participat la o oră de Home economics care a constat în prepararea unor prăjituri de Crăciun, cum ar fi turta dulce sau Roll Cake. Fiind înfometați după activități, ne-am bucurat cu toții de desertul preparat, iar la masa de prânz am avut ocazia să socializăm cu restul copiilor.

După ce, ca prin farmec, s-a făcut ora 12, am pornit spre autobuzul ce urma să ne ducă la Technichus, un muzeu din Härnösand, unde am avut parte de o experiență unică. Ne-am distrat, dar am și învățat prin intermediul unor jocuri interactive bazate pe mai multe domenii, cum ar fi biologia, fizica, chimia și altele. Cele mai interesante din punctul nostru de vedere au fost:

– un joc competitiv de concentrare pentru a reuși să mișcăm o bilă în partea de masă a adversarului;

– câteva jocuri care îți testau diferite reflexe;

– experimente care dovedeau cum unii oameni de știință au ajuns la anumite concluzii;

– puzzle-uri care îți puneau la încercare gândirea critică și logică etc.

După explorarea întregii locații, ne-am bucurat de timp liber alături de elevii suedezi, savurând băuturi calde și prăjituri gustoase, în timp ce discutam despre cuvinte și obiceiuri ciudate din țările noastre.

Pe drumul înapoi spre cazare, am fost nevoiți să schimbăm autobuzul, însă, neștiind locația exactă a stației, am pierdut al doilea autobuz. Din cauză că ar fi trebuit să așteptăm destul de mult în frig până la următorul autobuz, am decis să mergem într-o „plimbare” până la cazare. Am mers cu toții trei km pe jos, neavând altă opțiune, dar drumul a fost foarte plăcut, pentru că am putut admira căsuțele luminate și decorate de Crăciun.

În prima oră din ultima zi, echipa portocalie a luat parte la ora de științe sociale, iar cea albastră, la o oră de suedeză. Am primit o hartă mută pe care a trebuit să completăm numele țărilor. Astfel, ne-am verificat cunoștințele despre geografia politică a lumii, pe care, unii dintre noi, abia intrați în clasa a X-a, am învățat-o de curând. Apoi am avut o oră de gătit unde am făcut bile de ciocolată presărate cu zahăr granulat și rulouri cu scorțișoară (cinnamon buns), două deserturi cu specific suedez. După această activitate, am avut ocazia să mergem o oră să patinăm. Acolo elevii suedezi ne-au învățat să ne păstrăm echilibrul mai bine pe o gheață mai alunecoasă față de cea exterioară pe care o știm din România de la patinoarele amplasate în aer liber. Apoi a urmat întâlnirea finală, Swedish fika, într-o sală de clasă, la care am participat împreună cu toți elevii suedezi care ne-au îndrumat și ajutat să descoperim lucruri noi despre țara, cultura și sistemul lor școlar. Doamna profesor Linn ne-a dat fiecăruia câte o foaie cu întrebări care să reflecte ceea ce ne-a captivat cel mai mult în această săptămână. Pentru că era 1 Decembrie, Ziua Națională a României, am avut ocazia să le arătăm elevilor suedezi o parte din tradițiile românești, cântând Nebun de Alb, o melodie nelipsită la focurile noastre de tabără. Am dansat o horă, o sârbă și o bătută, alături de toate persoanele din încăpere, urmând ca mai apoi să savurăm dulciurile făcute de noi și să gustam din Saft (o băutură specific suedeză, care se obține combinând concentratul de fructe cu apă). După ce am sărbătorit, elevii suedezi au scris în jurnalul nostru câte un gând despre această experiență petrecută cu noi. În momentul în care ne-am luat rămas bun,  doamnele profesor ne-au înmânat cadouri din partea comunei Timrå și bomboane, alese special de ei.

Trebuie să subliniem că noi ne considerăm norocoși pentru că am luat parte la această experiență care ne-a ajutat să ne dezvoltăm, prin cunoașterea unei mentalități noi, a unui sistem educațional care funcționează diferit, a unor adolescenți la fel ca noi și, totuși, altfel, a unor locuri îngemănate și unice, totodată. Iar, dincolo de toate aceste aspecte, suntem conștienți că am străbătut pași importanți spre autocunoaștere. De aceea, suntem nerăbdători să împărtășim colegilor noștri din achizițiile noastre și să îi încurajăm să devină activi și să se implice în activitățile Erasmus+ pentru că ei vor urma să ne integreze într-o altă experiență.

Gabriela-Daniela Adăscăliței-Grasu, clasa a X-a A

Ingrid Budiș,  clasa a X-a B

Eduard-Ștefan Vornicu, clasa a X-a B

Daniel Isache, clasa a XI-a B

Prezentare PPT

Dragă cititor,

Numele meu este Mobi-one și sunt roboțelul plin de energie și entuziasm care a avut onoarea să reprezinte Colegiul Național de Informatică în Suedia, iar, astăzi îți deschid ușa către fascinantul meu jurnal de călătorie, plin de aventuri și descoperiri din inima proiectului Erasmus+.

Câte ceva despre mine… M-am născut pe 23 noiembrie 2023, iar la doar câteva zile, am zburat pentru prima dată cu avionul, alături de oamenii mei preferați. Sunt o creație ingenioasă, o mască de carton construită cu atenție la detalii. Cu o înălțime modestă și un zâmbet desenat pe față, sunt un roboțel care emană energie pozitivă și prietenoasă. Fiind conceput manual de elevii de la colegiu, fiecare linie și fiecare culoare sunt o expresie a creativității lor. Deși ei mi-au dat viață, pe parcursul săptămânii m-am simțit ca un gardian pentru aceștia, urmându-i peste tot, de la vizitarea orașelor, la orele de curs, râzând sau dormind în autobuz, jucând biliard și privindu-i participând la toate activitățile. De fiecare dată când îi vedeam cum se distrau, inima mea vibra de bucurie. Deși în unele momente eram despărțit de o parte din copii, la finalul orelor și la prânz, puteam să îi văd pe toți împreună.

Acum vă puteți întreba, ce poate simți un robot de carton? Vreau să vă spun că m-am atașat iremediabil de toți copiii alături de care am călătorit – până la urmă, fără ei eu nu aș avea o poveste pe care să v-o împărtășesc. Cu sufletul plin de emoții și amintiri prețioase, îți dezvălui continuarea călătoriei mele în Suedia. În zilele petrecute în această țară nordică, am devenit martorul unor experiențe care mi-au umplut procesorul cu informații noi, lumină și căldură.

Într-o zi însorită de iarnă, m-am aventurat alături de acești tineri curajoși într-un oraș vechi și plin de istorie. Străzile pietruite și clădirile istorice m-au cucerit la fel de mult ca pe cei nouă adolescenți dornici de cunoaștere. În spatele fețelor zâmbitoare și a ochilor strălucitori, am simțit o conexiune specială cu fiecare dintre ei. Inima mea de carton vibra la unison cu a lor și de data aceasta, iar trăirile răspândite pătrundeau adânc în codul meu binar.

În altă zi, am fost martorul lecțiilor captivante de la școală. (Fie vorba între noi – prăjiturile gătite de ei au fost delicioase). Am rămas lângă prietenii mei, fiind o prezență constantă în sala de clasă. Fie că erau implicați în discuții animate, fie că ascultau discursul interesant al profesorilor sau se jucau la ora de sport, mă simțeam mândru că fac parte din această echipă definită de inteligența și de creativitatea ce mi-au fost apriorice. Nu aș putea să uit momentele când copiii împărțeau experiențele lor, râdeau și se bucurau împreună. Am realizat că, în ciuda faptului că eram doar un robot de carton, aveam un loc special în inimile lor. Și, într-un fel, și ei aveau un loc special în sufletul meu. Seara, la cina comună, eram înconjurat de voia bună și de prietenia tuturor. Discuțiile și râsetele erau pentru mine ca un cod de programare special, ce îmi consolida dimensiunea aceea pe care doar oamenii o pot cunoaște: empatia. În momentele acelea, am simțit că nu eram doar o mascotă de carton, ci o parte integrantă a acestei călătorii minunate. Pot spune că am trăit totul la o intensitate maximă și am adunat amintiri pe care nu le voi uita niciodată.

Așa că, dragă cititor, acum înțelegi că un robot de carton poate trăi și simți emoții? Periplul meu în Suedia nu a fost doar o aventură fizică, ci și o călătorie emoțională. Și chiar dacă sunt doar un amalgam de hârtie și carton, am descoperit că inima mea de circuit poate electriza de bucurie și căldură în prezența oamenilor minunați pe care am avut onoarea să îi însoțesc.

Gabriela-Daniela Adăscăliței-Grasu, clasa a X-a A

Ana Luca, clasa a X-a F

Iustin-Daniel  Foltea, clasa a XI-a B

Mai bine de o lună (final de modul 1 și început de modul 2), elevii de la Colegiul Național de Informatică s-au dinamizat în număr considerabil, în vederea realizării activităților premergătoare selectării pentru prima mobilitate din cadrul proiectului Erasmus + ce a avut loc între 27.11.2023- 01.12.2023, la Timrå, Suedia. Deși ținta tangibilă era să se afle printre cei nouă elevi care și-au făcut bagajele, cu siguranță că abilitățile, deprinderile și priceperile pe care le-au accesat pentru a materializa viziunea lor s-au îmbunătățit. De aceea, toți participanții s-au bucurat de o experiență ce a consolidat evoluția lor academică și nu numai.

Totuși, elevii selectați în urma criteriilor foarte clare și a interviului de pe 6 noiembrie 2023, care le-a testat nivelul de cunoaștere a limbii engleze, au fost: Adelina Creangă, din clasa a IX-a B; Sebastian-Constantin Ionașcu-Strungariu, a IX-a C; Gabriela-Daniela Adăscăliței-Grasu, a X-a A; Ingrid Budiș și Eduard-Ștefan Vornicu, ambii din clasa a X-a B; Gabriela Ifrim, a X-a E; Ana Luca, a X-a F; Daniel Isache și Iustin-Daniel Foltea,  ambii din clasa a XI-a B. Aceștia ne-au împărtășit gândurile, răspunzându-ne la câteva întrebări.

Reporter: Pentru ce obiectiv al Programului Erasmus+ ai aplicat? Ce te-a motivat să-l alegi?

Adelina: Eu am aplicat pentru obiectivul O3 din cadrul proiectului Erasmus+, care con-stă în dezvoltarea leader-shipului și a muncii în echipă. Consider că acestea sunt două dintre calitățile pe care fiecare om ar trebui să le aibă, mai ales în domeniul școlar. Mereu am avut tendința de a-mi asuma rolul de lider și de a avea situația sub control, iar din acest motiv consider că acesta mi s-a potrivit cel mai bine.

Sebastian: Am ales obiectivul O4. Motivația mea a fost dorința de experiențe noi și de a profita de toate oportunitățile oferite de colegiul nostru pentru a-mi extinde modurile de învățare, inclusiv în afara spațiului clasei.

Gabriela: În cadrul proiectului Erasmus+, am optat pentru obiectivul O3. Practicând sporturi de echipă încă din copilărie, am reușit să îmi dezvolt destul de bine aptitudini ce țin de comunicare și lucru în echipă, ceea care m-a făcut să aleg acest obiectiv. Consider că mi se potrivește, deoarece am fost mereu o persoană extrovertită, comunicativă și foarte creativă, aptitudini pe care eu le consider foarte importante.

Ingrid:  Am aplicat pentru obiectivul O1 al proiectului, deoarece mi s-a părut cel mai dificil de realizat și cel mai complex. Îmi plac foarte mult provocările și am o afinitate față de copii. O carieră în învățământ a fost dintotdeauna și încă este o opțiune pentru viitorul meu. Îmi doresc să le rămân în suflet unor oameni în formare, așa cum, sigur, îmi vor rămâne și mie în suflet mulți dintre profesorii mei.

Ștefan: M-am înscris la obiectivul O1, deoarece mi s-a părut că este cel mai interesant dintre toate și m-am simțit pregătit să încerc să gândesc și să pun în aplicare o nouă metodă de predare, una care mi-ar plăcea și mie, dar și altora, cred.

Gabriela: Am optat pentru obiectivul O2, comunicare digitală și limbi moderne, deoarece atinge punctele pe care doresc să le îmbunătățesc la mine.

Ana: Am optat pentru obiectivul O3. Alegerea acestui obiectiv a fost motivată de aspirația mea de a dezvolta abilitățile necesare pentru a fi un lider eficient și pentru a colabora în mod constructiv într-un mediu de lucru în echipă. Prin aplicarea pentru acesta, mi-am propus să îmi îmbunătățesc capacitățile de comunicare, să învăț să colaborez într-o echipă și să-mi stimulez creativitatea în rezolvarea problemelor. Dorința mea s-a bazat pe convingerea că astfel de experiențe pot oferi oportunități unice de învățare și dezvoltare personală.

Daniel: Am aplicat pentru obiectivul O2. Fiind la Colegiul Național de Informatică și axându-mă pe materiile reale, am decis să încerc să-mi dezvolt și abilitățile de comunicare și digitale prin inter-mediul activităților din acest proiect.

Iustin: Eu m-am înscris la obiectivul O4. Motivul pentru care am ales sustenabilitatea este datorită importanței sale. De mulți ani încoace, oamenii și-au neglijat responsabilitățile față de mediu și se pare că la multe persoane acest aspect nu s-a schimbat și nici nu se va schimba. Dar se spune că procentul celor cărora  le pasă de mediu a crescut. Un mare indiciu sunt chiar multe companii. Să luăm drept exemplu Apple. Ei au un target de a fi carbon neutral până în 2030. În penultimul lor eveniment de pe data de pe 12 septembrie, ei și-au anunțat primul produs care respectă acest lucru. Toată energia electrică pe care ei și furnizorii lor (condiție impusă de Tim Cook în primii săi ani la cârma Apple, adică în 2013) o folosesc este 100% verde. Samsung și alții au urmat exemplul. Dacă marile companii fac asta, din ce în ce mai mult le vor urma și alții. Sau, spre exemplu, Tesla, brandul meu preferat de mașini,  a fost de la început sustenabil: renewable energy.

Reporter: La ce activitate ai participat? Care a fost viziunea ta?

Adelina: Activitatea din cadrul obiectivului meu a constat în crearea unei mascote care să reprezinte colegiul nostru. Eu m-am decis să creez un calculator personificat, cu trăsături și calități care să vorbească despre noi.

Sebastian: Eu am fost atras de obiectivul O4, deoarece am vrut să fac o schimbare notabilă în bine pentru mediu, prin a găsi moduri inovative de a salva energie și a le implementa în școala noastră.

Gabriela: Activitatea propusă pentru obiectivul O3 a fost să creăm o mascotă care să re-prezinte liceul în mobilitățile care vor urma. Ideea mea inițială a avut ca element prin-cipal un profesor căruia i-am adăugat elemente de „digitalizare”, un ideal tangibil.

Ingrid: Am susținut o activitate de predare la clasa a VI-a și am parcurs cu ei o oră de fizică. Eu m-am gândit la un mod de învățare prin experimente și prin joculețe, cu un suport de lecție în format PPT.

Ștefan: Am ținut o oră de informatică la clasa a IX-a, pentru că m-am gândit că informatica ocupă un loc foarte important în vremurile acestea și mulți dintre elevii școlilor din  România nu știu la ce le folosește, într-adevăr, această materie.

Gabriela: Activitatea obiectivului ales de mine a constat în realizarea unui jurnal cu întrebări referitoare la proiectul Erasmus+. Eu mi l-am imaginat asemănător celor întâlnite în filmele western și de aventuri, lăsat moștenire din generație în generație și purtând patina timpului. Fiecare pagină este asemeni unei hărți, simbolizând faptul că fiecare experiență este o nouă provocare spre cunoaștere, într-un cuvânt: o aventură.

Ana: În cadrul proiectului Erasmus+, am participat la o activitate deosebit de captivantă și creativă, constând în realizarea unei mascote care să reprezinte în mod particular liceul nostru în toate aspectele proiectului. Acest proiect nu a fost doar o simplă sarcină, ci o oportunitate de a da viață și personalitate valorilor și trăsăturilor distinctive ale instituției noastre de învățământ.

Încă de la început, mi-am propus să surprind, nu doar frumusețea fizică a liceului, ci și spiritul său vibrant, inclusiv energia și diversitatea elevilor și a cadrelor didactice. Astfel, am dorit ca mascota să fie un simbol viu al comunității noastre școlare, reflectând unita-tea și coeziunea pe care o experimentăm zi de zi.

Mascota trebuia să devină un ambasador vizual ce transmite mesaje clare despre angajamentul nostru față de progres, tehnologie, responsabilitate ecologică și dezvoltarea personală și colectivă. Am urmărit să ating o armonie perfectă între aceste ele-mente, astfel încât ea să nu fie doar o reprezentare abstractă, ci să ofere o poveste vizuală Iustin:  Am participat la proiectul ce avea în vedere reducerea consumului de electricitate în școli. Am putea să-l numim Factura ideală. Viziunea oricui din acest proiect ar fi necesitatea unei școli perfecte, independente financiar din punctul de vedere al electricității și mai apropiată ca niciodată de un loc relaxant. Un acoperiș verde, așa cum mi-am împărtășit viziunea și în schița proiectului, gestionare dinamică a surselor de iluminat și o temperatură care se reglează imponderabil, indiferent de anotimp.

Reporter: Poți să descrii proiectul/ideea cu care ai con-curat pentru selecția în mobilitate?

Adelina: Mascota creată de mine reprezintă un supererou ce semnifică puterea noastră, a elevilor și a profesorilor din colegiu. Numele său inițial a fost Mighty Pal, nume ce are două semnificații. El înseamnă „prietenul puternic”, însă pro-nunția cuvântului Mighty ne poate duce cu gândul și la My IT, în final, numele ales fiind My IT Pal.

Sebastian: Ideea mea pentru a salva energie într-un mod convenabil și ușor de implementat s-a bazat pe reducerea folosirii de curent de către calculatoare în momentul când acestea nu sunt folosite. Programul din proiect punea calculatoarele în modul sleep, în orele în care nu erau folosite, respectiv, în pauze, în funcție de un orar.

Gabriela: Mascota realizată de mine a fost un ursuleț de pluș, care reprezenta profesorul, îmbrăcat în cămașă și pantaloni de stofă. La acest ursuleț, am atașat câteva manuale și un laptop din carton, element al digitalizării pe care o dorim în învățământ.

Ingrid: Proiectul cu care am concurat pentru selecție a fost lecția cu copiii de la a VI-a B, o lecție în laboratorul de fizică, în care le-am predat lungimea, aria și volumul. Am cooperat foarte frumos, iar spre sfârșitul orei de curs, am făcut chiar și câteva experimente cu măsurarea volumului cu ajutorul lichidelor. Elevii au fost foarte încântați și, astfel,  unii dintre ei chiar ne-au mulțumit, mie și colegei mele.

Ștefan: Ideea mea a fost aceea de a învăța elevii prin practică. Am folosit o plăcuță Arduino și un bec LED RGB pentru a le arăta ceea ce ei văd în fiecare zi în fața ochilor, ecranul care este format din pixeli, iar aceștia, prin modificarea valorilor culorilor, vor afișa, în final, alături de mulți alții, o imagine.

Gabriela: Ideea din spatele jurnalului meu este de a permite revenirea asupra întrebărilor pentru a putea răspunde în viitorul apropiat, motiv pentru care am lăsat spații dedicate acestora. Din punct de vedere tehnic și estetic, am ales să lucrez cu cafea, pentru a da foilor un aspect retro. Totodată, prin utilizarea unor straturi multiple, cu forme neregulate, am putut crea insulele, ulterior, hărțile finale.

Ana: Proiectul cu care am concurat pentru selecția în mobilitate în cadrul Programului Erasmus+ a fost o creație inovatoare ce a combinat ideea de sustenabilitate cu domeniul informaticii. Am ales să dezvolt un roboțel cu o semnificație profundă, inspirat de celebrul personaj WALL-E, cunoscut pentru misiunea sa de a curăța deșeurile care acoperă Pământul într-un viitor catastrofic.

Conceptul fundamental al proiectului meu a fost de a aduce în prim-plan problema sustenabilității și a impactului asupra mediului, punând în valoare rolul pe care tehnologia și informatica îl pot juca în soluționarea acestor provocări. WALL-E, simbol al ecologiei și al eforturilor de curățare, a fost ales cu grijă pentru a ilustra mesajul puternic al proiectului.

Roboțelul dezvoltat de mine ține într-o mână sigla proiectului Erasmus+, simbolizând astfel căutarea luminii și a soluțiilor în contextul unei lumi înconjurate de probleme ecologice. Prin intermediul acestei creații, am avut intenția de a transmite un mesaj puternic despre responsabilitatea noastră colectivă față de mediul înconjurător și despre potențialul pe care îl avem de a utiliza tehnologia în favoarea durabilității.

Daniel:  La obiectivul O2 am avut de realizat o schiță și câteva pagini demonstrative pentru un jurnal al proiectului. Paginile seamănă între ele, dar subiectul despre care trebuie scris este diferit.

Iustin: Nu am participat la acest proiect cu o singură idee. Cu toate acestea, consider că nu există una singură care să funcționeze în mod izolat. Trebuie combinate mai multe idei, ordonate după eficiența lor. Înlocuirea calculatoarelor din laboratoarele de informatică cu niște mini PC-uri, cu un consum chiar și de 70% mai bun, aplicarea foliilor de izolare/reglare a temperaturii interioare, în dependență de condițiile climatice de afară, înlocuirea tuturor neoanelor din școală, cu unele cu leduri, pentru a fi ușor de schimbat și pentru a nu fi nevoie de modificarea întregului suport al corpurilor de iluminat. And last but not least, preferata mea, scara generatoare de electricitate. Având în vedere că scările din școală sunt folosite la fel de des ca ușile, ar fi inteligent să preluăm energia cinetică produsă de toți cei ce le urcă și le coboară și să o transformăm în energie electrică. Gândiți-vă că, într-o școală cu 1000 de elevi, fiecare elev urcă și coboară scara minim o dată pe zi. Această cifră poate să ajungă până la 3/4 urcări-coborâri/zi. Așadar, dacă luăm în calcul o medie de două urcări-coborâri pe zi! 1000 elevi x  2 = 2000 urcări și coborâri. Ar fi ca un set întreg de panouri solare.

Reporter: Cum te-ai gândit să diseminezi achizițiile din această experiență?

Iustin: Voi organiza întâlniri cu toți colegii de clasă sau din liceu pentru a împărtăși din ceea ce am învățat eu în Suedia, pentru proiectarea unei școli ideale în viitor.

Răspunsul acesta, din urmă, este și dezideratul proiectului Erasmus+. Școala în care învățăm să ofere oportunități, astfel încât sensul educației propus de iluminiști să se concretizeze și astăzi. Așteptăm, cu nerăbdare împărtăși-rea achizițiilor cu noi, toți.

Interviul integral poate fi citit aici: https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=pfbid03WXHifGrdQ863EchDjJLNFEvTDqsodq6G6HiZs7otgKxCXEAeWbix3i86vj2z8Qyl&id=61553805853741

Echipa Erasmus+

Dragă cititor,

Numele meu este Mobi-one și jurnalul meu de călătorie continuă în Portugalia unde am reprezentat din nou Colegiul Național de Informatică în proiectul Erasmus+.

După călătoria mea magnifică din Suedia, unde a fost rece și a trebuit să ne îmbrăcăm foarte gros, am decis să plecăm în Portugalia la căldură, unde soarele strălucea și era mereu pe cer. Eram foarte curios să văd diferențele dintre Suedia și Portugalia așa că, în continuare, o să îți descriu amintirile minunate pe care le-am avut alături de prietenii mei noi: Raluca, Magda, Teona, Celia, Alexandra, Maria, Alex, Darius si Rareș.

În prima zi, am luat parte la prezentarea școlii din Barcelos (orașelul modest din Portugalia unde am stat șapte nopți). Am realizat că școala lor nu era foarte diferită de cea din România. Și ei aveau cluburi de robotică, de informatică, o bibliotecă plină cu cărți (am și citit despre istoria orașului, unde s-a născut simbolul cocoșului) și săli de clasă voluminoase. M-a surprins  să aflu că numarul maxim de copii care iau parte la o oră este de douăzeci. Elevii erau foarte prietenoși și plini de entuziasm.

A doua zi, am vizitat orașul Porto, unul dintre cele mai frumoase din țară. Aici am fost pentru prima dat cu barca și am putut simti briza oceanului. A fost de neuitat. Prietenii mei mi-au dat să încerc multe tipuri de mâncare portugheză, cum ar caracatiță cu cartofi la tigaie, Pastel de nata (un dulce pe care l-am savurat cu toată inima), înghețată și am încercat și pina colada fără alcool, deoarece încă sunt minor. O experiență mai puțin plăcută a fost când m-am ars, deoarece nu am purtat protecție solară, dar am învățat din propria greșeală.

În următoarea zi, ne-am întors la școala unde prietenii mei au prezentat jocurile create de ei și ne-am făcut mulți prieteni. Am primit chiar și un pix de la liceu! Ce bine m-am simțit! Apoi, am mers la shopping și mi-am cumpărat ochelari de soare cu floricele. Îmi stăteau foarte bine. De asemenea, am vâslit pentru prima dată și pot recunoaste că a fost destul de dificil, iar barca nu era așa de stabilă. Era să cădem în apa și, ce-i drept, m-am udat puțin, însă noi considerăm că acela a fost botezul meu. Creativi, nu?! Parcul unde ne-am plimbat cu bărcuțele de lemn se numește Parque de São João da Ponte și face parte din Sanctuarul Bom Jesus do Monte de Braga, care este considerat unul dintre cele mai frumoase locuri din Portugalia.

Acum, probabil o să vă descriu ziua mea preferată, deoarece am învățat să negociez la un târg. Ziua de joi a fost dedicat Revoluției Garoafelor. Ea reprezintă lovitura de stat militară de stânga, în urma căreia Portugalia a trecut de la un regim dictatorial la democraţie. De asemenea, ea este numită și Ziua Libertății. Am sărbătorit alături de copiii portughezi această zi, dar am fost și la târgul care se organizează în fiecare joi în orășelul unde eram găzduiți. Am făcut o făcut o paranteză, ca să întelegeți de ce am ajuns la cumpărături. Astfel, de la 10 euro la 5 euro am putut să îmi cumpar un tricou. Sunt tare, nu-i așa? Am avut totuși grijă și am stat aproape de grup, deoarece erau foarte mulți oameni care voiau să mă fure. Am râs foarte mult cu prietenii mei, pentru că fetele și-au cumparat tricou cu Messi în țara lui Ronaldo. Observam niște priviri ciudate de la portughezi în timp ce purtam și eu tricoul, însă a fost amuzant. Mai târziu,  am vizitat muzeul olăritului și am învățat foarte multe lucruri. M-am dat și cu parfum (poate îmi cumpăram unul, însă nu am găsit ceva care să-mi placă), iar după aceea am asistat la un concert și am fost super fericit când am făcut poză cu cei din orchestră.

Deoarece zborul nostru a avut escală și la dus și la întors, am putut vizita și o a treia țară: Elveția. Am descoperit minunatul oraș Zurich, unde am rămas uimit de cât de modern era. Totul în jur părea foarte scump. Am învățat chiar și câte ceva despre mașini și pot sî recunosc că Porsche mi-a atras atenția. Cine știe? Poate o să îmi cumpăr și eu unul când o să fiu mai mare! Dar să nu credeți că nu am învățat nimic. Am vizitat și Muzeul Național Elevețian, unde am descoperit o surprinzătoare expoziție a corpului uman din perioada medievală, exponate care arătau diverse stiluri de îmbrăcăminte și bijuterii, dar și secțiunea dedicată digitalizării.

Portugalia a fost o experiență extraordinară pentru mine pe care nu o voi uita niciodată. Am avut parte de aventuri, râsete, glume, mâncare bună și oameni minunați cu care m-am înconjurat.

Așadar, dragă cititorule, sper că povestea mea, a unui robot din carton, care a trăit emoții adevărate în Portugalia, este pentru tine o inspirație și un avânt ca să vizitezi și tu Portugalia și să înveți multe lucruri frumoase!

Pe data viitoare, cititorule!

Berbece Raluca, clasa a XI-a B

 

Rezultate selectie elevi pentru prima mobilitate Erasmus+

punctaje-finale-dupa-interviu-6-noiembrie-2023

Planificare-interviu-elevi-Erasmus 2023-2024

Se poate spune că toată lumea a fost mereu fascinată de poveștile din călătoriile prietenilor. În povestea de astăzi este vorba de prima mobilitate din cadrul proiectului Erasmus+, în Suedia, axată pe explorarea și îmbogățirea culturală.

Prima oprire a periplului nostru a fost în capitala Suediei, Stockholm. Într-o cursă continuă contra cronometru și o încercare de a reuși să vizităm tot ce ne planificasem, poate chiar mai multe locuri, drumul nostru s-a oprit în primul rând în fața Muzeului ABBA. Vorbim despre primul muzeu dedicat faimoasei trupe de muzică disco, care a fost conceput ca un centru interactiv menit să-i distreze pe admiratorii formației. Datorită conținutului muzeului, am avut posibilitatea de a retrăi perioada „nebună” a anilor ’70. Legendarele salopete cu paiete şi pantaloni evazați au ocupat un loc central în colecția muzeului. Am avut, de asemenea, șansa de a admira numeroasele discuri de aur câştigate de ABBA şi de a înţelege mai bine mediul în care cei patru artişti suedezi au evoluat, graţie unei secţiuni dedicate studioului de înregistrări folosit de acest grup. Unii vizitatori și-au etalat talentul, urcând pe scena care amintește de Polar Studios, unde grupul a înregistrat mai multe albume și a intonat una dintre piesele care i-a adus succesul, Mamma Mia sau Dancing Queen.

Odată ce ne-am făcut plinul de voie bună, pașii noștri s-au îndreptat spre Gamla Stan, Centrul Vechi din Stockholm. Știați că Gamla Stan se numără printre cele mai bine conservate centre medievale ale Europei? Acesta e un muzeu seducător în aer liber unde se află și cele mai importante atracții turistice ale orașului: Palatul Regal, Storkyrkan (Marea Biserică), Muzeul Nobel, dar și numeroase restaurante și cafenele. Pe deasupra, spre norocul nostru, am reușit să prindem și schimbarea de gardă din incinta Palatului Regal care, nu doar că ne-a atins așteptările, dar le-a și depășit, lăsându-ne plăcut surprinși. Plimbându-ne pe străduțele înguste și pietruite, înconjurate de-o parte și de alta de clădiri istorice viu colorate ce dau Orașului Vechi un caracter unic, am găsit un frumos Târg de Crăciun. Nu ne-a fost greu să ne amestecăm în mulțime și să ne pierdem prin varietatea aromelor de prăjituri, dulciuri și ciocolată caldă. Am admirat fiecare chioșc și creație a localnicilor.

Când credeam că lucrurile nu pot deveni mai bune de atât, a apărut și momentul plecării. Ne-am îmbarcat cu toții în tren spre cel mai mic oraș din Europa, Timrå. Situat în Suedia, acest orășel se mândrește cu frumusețea sa naturală și cu un farmec autentic. Cunoscut pentru sportivii săi, Timrå găzduieșe echipa de hockey pe gheață, Timrå IK, ce a reușit să câștige multe campionate importante. Pe data de 28 noiembrie, am fost invitați la un meci de hockey, unde am urmărit partida cu același entuziasm ca localnicii. Victoria echipei locale ne-a oferit o stare de bine pentru tot restul serii, completând astfel experiența noastră în Timrå.

Printre multitudinea activităților pregătite, și-a găsit loc și vizita în Sundsvall, cel mai mare oraș din regiune. Îngreunat de trecutul său plin de evenimente, acesta a fost distrus de patru ori de incendii. După un incendiu deosebit de devastator din 1888, cel mai grav din istoria Suediei, orașul a fost complet reconstruit din piatră, supranumit Stenstaden (oraș de piatră). Într-o vizită la  Kulturmagasinet, am învățat despre un pictor ce și-a lăsat profund amprenta asupra Suediei și anume Bengt Lindström. Unul dintre cei mai cunoscuți artiști contemporani ai Suediei, a avut un stil unic, caracterizat de culori aprinse și, adesea, fețe contorsionate. De asemenea, a creat o sculptură în formă de Y, care acum reprezintă loc de întâlnire al localnicilor și una din emblemele orașului.

În această mică excursie, am fost inițiați în secretele artei, ale vieții sale și prin intermediul acestui artist am înțeles câte emoții și povești ascunde un tablou. Aventurându-ne printre locuri frumoase și orașe istorice, am făcut o oprire în Härnösand, un topos plin de curiozități pentru pasionații de cultură. Nu am putut rezista dorințelor, așa că am vizitat și centrul științific Technichus, un obiectiv turistic de mare interes. Expozițiile prezentate, deși pline de provocări, ne-au stârnit interesul pentru cunoaștere. Vizita la Technicus a însemnat o înțelegere mai profundă a modului în care tehnologia și știința fac parte din cultura noastră și cum ne afectează viața pe Pământ. Astfel, ne-am aventurat printre diferite invenții dedicate unor ramuri ale biologiei (corpul uman și funcționarea sa) și ale câtorva capitole din fizică, dar și astronomie.

Datorită faptului că științele și arta s-au îmbinat armonios, am decis să trecem la arta gastronomică. În laboratorul de gătit al liceului, am reușit să învățăm, dar și să punem în practică, câteva rețete tradiționale suedeze. Bucătăria suedeză este cunoscută pentru chifteluțe, turta dulce, deserturi cu scorțișoară și multe alte feluri de mâncare. Am avut șansa de a găti rulouri cu scorțișoară (Kanelbullar), turtă dulce (Pepparkakor) și, într-un final, bile de ciocolată (Chokladbollar). După o oră de muncă în bucătărie, și rezultatele au fost pe măsură, iar mica petrecere unde am degustat preparatele realizate a fost metoda perfectă de a încheia săptămâna.

După ce am încercat să învățăm toate tradițiile suedeze, am găsit una preferată, Fika. Datorită istoriei cafelei în Suedia și statisticilor care susțin că o persoană bea aproximativ 150 litri de cafea pe an, a fost introdusă această pauză acordată în timpul zilei pentru a savura o ceașcă de cafea alături de ceva dulce. Termenul este o inversare a cuvântului kaffe, care a mai suferit câteva schimbări de-a lungul timpului. De asemenea, se mai consideră a fi un moment pentru a încetini, pentru a ieși din ritmul alert al fiecărei zile și a ne bucura de lucrurile bune din viața noastră.

În concluzie, această experiență în Suedia nu doar că ne-a îmbogățit cultural, dar ne-a și conectat la povești, tradiții și momente memorabile care vor rămâne în inimile noastre. Prin această călătorie, am înțeles că fiecare loc ascunde o poveste unică, iar întâlnirea cu oamenii  și culturile lor poate transforma o călătorie obișnuită într-o aventură extraordinară.

Gabriela-Daniela Adăscăliței-Grasu, clasa a X-a A

Ana Luca, clasa a X-a F