Open post

Diseminare Mobilitate Portugalia

După un an plin de competiție, provocări și călătorii, elevii Colegiului Național de Informatică s-au adunat în sala Multimedia în data de 17 mai pentru prezentarea celei de-a doua mobilități Erasmus+ din anul școlar 2023-2024. După o săptămână petrecută în orașul Barcelos, Portugalia, elevii selecționați pentru această mobilitate și-au rezumat trăirile și experiențele dobândite într-un mod sincer, demonstrând că, deși provin din clase diferite, au reușit să formeze o echipă armonioasă.

Participanții acestui proiect, Berbece Raluca, clasa a XI-a B, Ifrim Alexandra și Gavriloaia Darius, clasa a XI-a E, Laszlo Magda, Onu Rareș și Voloșeniuc-Hudescu Alexandru, clasa a X-a B, Apetrei Celia, clasa a X-a E, Țăranu Teona, clasa a X-a C, și Luchian Maria, clasa a IX-a B, au prezentat experiența lor, atât din cele cinci zile petrecute în Portugalia, cât și din orașul Zurich, unde au avut escală. Aceștia au povestit despre doamna Susana Ferreira, patroana restaurantului Faty Ferros unde au cinat, despre Mobi, mascota mobilității care i-a însoțit, și despre peripețiile trăite „behind the scenes”.

La finalul diseminării, elevii nu au uitat să îi invite în față și pe colegii lor care au fost plecați în prima mobilitate din Suedia, pentru a le demonstra celor prezenți de ce ar fi o idee bună să participe și ei la mobilitățile viitoare. Deși am ajuns la finalul acestui an școlar, se apropie un nou început pentru mobilitățile Erasmus+ și pentru generațiile de copii ambițioși care vor participa în astfel de călătorii.

Această prezentare nu a fost doar o recapitulare a experiențelor, ci și o sursă de inspirație pentru toți elevii prezenți, subliniind importanța și beneficiile programului Erasmus+ în dezvoltarea personală și academică.

Prezentarea activităților o găsiți la următoarea adresă:

 

https://prezi.com/view/S7Bs7SyU061xa0rMoe3p/

Open post

Sustenabilitate prin Prisma Proiectului Erasmus: O experiență duală în Suedia și România

Proiectul Erasmus este cunoscut pentru oferirea oportunităților extraordinare de învățare și dezvoltare personală prin schimburile de experiențe între studenții europeni. Însă, în era actuală, caracterizată de provocările globale precum schimbările climatice și degradarea mediului, devine imperativ să evaluăm această experiență în contextul sustenabilității. Acest articol ilustrează cum proiectul Erasmus poate să fie un mediu propice pentru înțelegerea și promovarea practicilor sustenabile, având în vedere experiența personală și grijile față de mediu.

 

Experiența în Suedia:

Orașe precum Stockholm sunt recunoscute pentru angajamentul lor ferm față de sustenabilitate. În timpul proiectului Erasmus, din Timrå, am avut ocazia să învăț aspecte concrete ale reducerii consumului de electricitate și ale apei. Transportul public eficient, și gestionarea inteligentă a corpurilor de iluminat sunt doar câteva exemple de inițiative care au stârnit admirația și au devenit sursă de inspirație pentru aplicarea acestor concepte în propria mea țară.

 

Înțelegerea sustenabilității în contextul suedez a marcat diferențele notabile între abordarea acestei probleme din perspectiva celor două țări. În Suedia, sustenabilitatea este integrată în fiecare aspect al vieții cotidiene, de la consumul de produse locale și organice la promovarea unui stil de viață sănătos și echilibrat, așa cum apare chiar în manualul lor*. Această abordare holistică a avut un impact semnificativ asupra modului în care percepeam și aplicam conceptele de sustenabilitate în propria noastră comunitate.

 

Revenind în România, am realizat că există diferențe semnificative în abordarea sustenabilității. Cu toate acestea, am observat și un interes crescut pentru adoptarea practicilor mai responsabile. În ciuda provocărilor și a diferențelor culturale, am fost încântat să văd inițiative (transport electric, încurajarea virării surplusului de electricitate fotovoltaică în rețeaua electrică publică) care vizează protejarea mediului înconjurător și promovarea unei vieți mai sustenabile.

 

Un aspect esențial al proiectului Erasmus este crearea unui dialog intercultural. În procesul de învățare și schimb de idei, am realizat că, indiferent de diferențele culturale, preocuparea pentru mediu și dorința de a contribui la dezvoltarea durabilă sunt aspecte comune care pot uni oamenii.

 

Niște exemple concrete ale aplicării sustenabilității în Suedia sunt timerul de 15 minute la toate prizele, depozitul de hârtie dintr-o cameră specială, pentru evitarea risipei de hârtie, folosirea de către elevi a laptopurilor pentru a lua notițe de la clasă, utilizarea de tablete apple iPad la sala de muzică pentru crearea melodiilor, de către fiecare elev, folosirea robinetelor cu senzor în băile, automatizarea corpurilor de iluminat în școală, fiecare coridor având senzori, iar clasele având lumină ajustabilă ca intensitate și încurajarea utilizării transportului electric, care era foarte popular, mai ales în Stockholm.

 

În concluzie, proiectul Erasmus reprezintă nu doar o oportunitate de învățare academică, ci și un teren fertil pentru dezvoltarea unei conștiințe globale asupra viabilității. Experiența dobândită în Suedia și România mi-a oferit nu doar competențe practice, ci și o perspectivă mai largă asupra modului în care putem contribui la un viitor mai sustenabil.

 

Prin îmbinarea experienței personale și grijii față de mediu, proiectul Erasmus devine un catalizator pentru schimbările durabile, creând legături între comunități și încurajând adoptarea practicilor responsabile la nivel global.

 

Foltea Iustin-Daniel, clasa a XI-a B, CNI

 

 

Open post

Călători în Portugalia

Călători în Portugalia

 

În perioada 22-26.04.2024, un grup de elevi de la CNI, Berbece Raluca, clasa a XI-a B, Ifrim Alexandra și Gavriloaia Darius, clasa a XI-a E, Laszlo Magda, Onu Rareș și Voloșeniuc-Hudescu Alexandru, clasa a X-a B, Apetrei Celia, clasa a X-a E, Țăranu Teona, clasa a X-a C, și Luchian Maria, clasa a IX-a B, însoțit de doamna profesor Mihaela Raluca Ene, au participat la a doua mobilitate din cadrul proiectului Erasmus+ în Barcelos, Portugalia. Alături de aceștia, a mers și doamna profesor Elena Brîndușa Anghel, într-o experiență Job Shadowing. Aceștia ne împărtășesc impresiile lăsate de a doua mobilitate din cadrul proiectului Erasmus+.

Respectând un plan bine pus la punct, am plecat din Piatra-Neamț spre Barcelos via Otopeni, București, și Zurich, Elveția. Evident, nu a lipsit mascota proiectului, Mobione, care s-a alăturat entuziasmului cu care echipa a călătorit spre Portugalia.

Prima zi a voiajului a debutat cu o vizită la Muzeul Național al Elveției din Zurich, un adevărat tezaur al culturii și istoriei eleveție. Clădirea impunătoare găzduiește o colecție impresionantă de artefacte istorice și expoziții fascinante pe care am fost nerăbdători să le explorăm. Prima vizitată a fost dedicată corpului uman în era medievală. Aceasta a oferit o perspectivă detaliată asupra vieții și sănătății oamenilor din acea perioadă, prezentând instrumente medicale vechi și tehnici de tratament din epoca respectivă. Expoziția a fost captivantă și educativă, oferindu-ne o înțelegere profundă a evoluției medicinei. Următoarea secțiune a muzeului ne-a condus către o colecție impresionantă de bijuterii și haine. Fiecare piesă expusă a spus o poveste unică despre gusturile estetice și statutul social al posesorilor de-a lungul secolelor. De la bijuterii extravagante la costume elaborate, am fost fascinați de măiestria și creativitatea artiștilor de-a lungul timpului. Muzeul Național Elvețian nu doar că ne-a oferit o călătorie prin timp, dar ne-a și implicat activ în diverse experiențe interactive. Am avut ocazia să participăm la jocuri interactive care ne-au testat cunoștințele și abilitățile în domenii variate. Unul dintre punctele culminante ale vizitei a fost secțiunea dedicată digitalizării. Aici am putut explora modul în care tehnologia modernă a influențat și a transformat diverse aspecte ale vieții noastre. Interacțiunea cu exponatele digitale a fost atât distractivă, cât și educativă, oferindu-ne o perspectivă asupra viitorului digital.

Spre seară, am ajuns la Barcelos, Portugalia. Deși oboseala își punea amprenta, am observat prezența cocoșului care te întâmpină la intrarea în oraș. De fapt, momumente cu el sunt peste tot, acesta fiind simbolul care definește Barcelos. Are și o legendă interesantă. Într-o dimineață, locuitorii din Barcelos se trezesc cu știrea că un necunoscut a săvârșit o crimă și apoi s-a făcut nevăzut. După un timp, în localitate a apărut un om tăcut, modest îmbrăcat, venit din Galiția, care a fost învinuit de această ucidere. A fost arestat, deși el susținea că este nevinovat. Nimeni nu credea că acest om nu are niciun amestec cu cele întâmplate. Autoritățile au hotărât să-l aresteze și să-l spânzure. A fost adus, la dorința lui, în fața unui judecător, care era în toiul unei petreceri. Supărat că a fost deranjat, judecătorul l-a condamnat la moarte. Văzînd că toți cei de față nu îl cred, acuzatul a arătat spre un cocoș fript așezat pe o tavă și a spus că acesta va cânta în momentul în care va fi pe punctul de a fi spânzurat. Acest lucru s-a întâmplat, așa că pelerinul a fost eliberat și lăsat să își continue drumul. Această poveste este celebrată prin figurinele colorate de cocoș, care sunt populare suveniruri și o emblemă a norocului și a justiției.

A doua zi, mobilitatea a început cu prezentarea școlii gazdă, Agrupamento de Escolas de Barcelos, în care am interacționat cu elevii portughezi. Astfel, periplul școlii a început la clubul de robotică, a continuat cu laboratoarele în care gazdele descopereau tainele chimiei, biologiei și a fizicii. Elevii de la clubul de robotică au  făcut cu ajutorul unei benzi led, a unui senzor ultrasonic și a unei plăcuțe Arduino un coș de gunoi inteligent, sustenabil. Ledurile se aprind atunci când gunoiul este plin. Un alt proiect al elevilor care studiază electronica a constat în realizarea unor panouri solare, promovând energia verde. Preocupați de dezvoltarea noastră personală și profesională, am vizitat și biblioteca școlii unde aveai posibilitatea să studiezi opere, atât în limba portugheză, cât și în limbile moderne engleză, franceză, spaniolă. Un moment interesant a fost vizitarea colțului dedicat proiectelor Erasmus+, unde am surprins câteva crâmpeie și din țara noastră. În tot acest timp, s-a discutat despre cele două sisteme de învățământ, elevii portughezi dorind să descopere asemănările, dar mai ales deosebirile dintre cele două școli.

După ce am terminat vizita în școală, am explorat orașul, conduși de Darius, atingând Obiectivul 1 al proiectului – abilitați de leadership. Am fost la Ponte Medieval de Barcelos, Muzeul Arheologic, Biserica Bom Jesus de Cruz, Piața Libertății, Galo de Barcelos, Torre do Cimo da Vila, unde am combinat distracția cu învățatul prin lecții outdoor interdisciplinare (istorie, artă, arheologie, geografie). Ponte Medieval de Barcelos este un simbol al orașului. Construit în secolul al XIV-lea, acest pod din piatră traversează râul Cávado, conectând două părți ale orașului. Structura sa solidă și arhitectura gotică impresionează prin durabilitate și estetică. Podul a fost esențial pentru dezvoltarea Barcelos, facilitând comerțul și comunicarea în regiune. Muzeul Arheologic din Barcelos oferă o incursiune captivantă în trecutul bogat al orașului și al regiunii înconjurătoare. Muzeul găzduiește o colecție impresionantă de artefacte, de la epoca romană până la Evul Mediu. Biserica Bom Jesus da Cruz este o capodoperă barocă din secolul al XVIII-lea, situată în inima orașului. Această biserică impresionează prin fațada sa elaborată și interioarele bogat decorate. Piața Libertății este centrul vibrant al Barcelosului, un loc unde localnicii și turiștii se adună pentru a socializa și a se bucura de atmosfera orașului. Această piață spațioasă este înconjurată de clădiri istorice și cafenele, oferind o locație perfectă pentru evenimente culturale și târguri. Torre do Cimo da Vila este un turn medieval care face parte din vechile fortificații ale Barcelosului. Construit în secolul al XV-lea, turnul servea inițial drept punct de observare și apărare. Astăzi, este un punct de atracție turistică, oferind o panoramă superbă asupra orașului și împrejurimilor sale. Farmecul orașului Barcelos a fost dezvăluit pas cu pas, cocoșul de Barcelos întâmpinându-te la fiecare momument vizitat.

A treia zi a călătoriei ne-a îndreptat pașii spre orașul Porto, a cărei istorie fascinează toți turiștii care-l vizitează. Nu poți să nu remarci plăcuțele de ceramică albastră care înfățișează diverse scene. Porto este acel oraș de suflet pe care trebuie să-l vizitați ca să simțiți aromele Portugaliei adevărate. Are un aer relaxat, boem, este plin de istorie și ai ce vedea la fiecare colt de stradă. Pentru a ajunge în locațiile pe care doream să le vizităm, ghizii noștri, Maria și Alexandra, au folosit Google Maps, îndeplinind ceea ce Obiectul 2 al proiectului și-a propus – comunicare digitală și într-o limbă modernă. Gare Porto, Catedrala din Porto, Liberdade Sguare au fost punctele cu care ne-am intersectat în periplul nostru prin oraș. De asemenea, am aflat informații despre împrejurimile Porto prin intermediul activităților ghidate în aer liber alături de ghidul digital în plimbarea cu barca pe râul Douro. Informații erau traduse în mai multe limbi. Catedrala Se do Porto este unul dintre cele mai vechi monumente ale orașului, ridicat în secolul al XII-lea. Aici a fost botezat Prințul Philip Navigatorul și tot aici s-a căsătorit regele John I, în secolul al XVI-lea.  Gara Sao Bento este un loc unde trebuie neapărat să ajungeți. Ea a fost ridicată în 1900 și are pereții decorați cu scene istorice, realizate din azulejos, mici faianțe alb-albastre, specifice zonei. Aici era înainte mănăstirea călugărițelor benedicte Ave Maria. Legendele spun că locul ar fi bântuit de sufletul ultimei călugărițe care a trăit aici și s-ar auzi rugăciunile prin ziduri.

În a patra zi am explorat interacțiunea culturală, comunicarea digitală, leadershipul și sustenabilitatea. Într-o dimineață plină de energie, am avut privilegiul de a lucra cu elevii din clasa a XII-a în cadrul unor activități inovatoare și educative. Pentru a începe ziua cu dreptul, am împărțit elevii în trei grupe și am aplicat jocurile interactive create de colegii noștri Rareș Onu, Teona Țăranu și Alexandru Voloșeniuc-Hudescu în cadrul proiectului Erasmus, menite să stimuleze colaborarea și creativitatea într-un mod distractiv. Alternând grupurile, am oferit fiecărui elev șansa de a participa la diverse provocări și de a-și dezvolta abilitățile într-un mediu interactiv. Apoi, am avut oportunitatea de a prezenta țara noastră, județul, dar și cele patru obiective mari ale proiectului Erasmus printr-o proiecție PowerPoint, realizată în limba engleză, iar Raluca Berbece, Magda Laszlo și Celia Apetrei au foat gazdele care le-au arătat elevilor portughezi punctele interesante ale prezentării. Aceasta a fost nu doar un exercițiu de comunicare în  limba engleză, ci și o oportunitate de a împărtăși cultura și tradițiile noastre într-un mod captivant și accesibil.

În timp ce noi interacționam cu elevii din școala gazdă, doamnele profesor Brîndușa Anghel și Raluca Ene au participat la orele de job shadowing, observând metodele diverse de predare în timpul lecțiilor de portugheză, biologie. Acest schimb de experiență și cunoștințe a adus o perspectivă nouă și interesantă în procesul educațional. Partea a doua a zilei s-a dovedit un prilej de a descoperi farmecul regiunii prin vizitarea Sanctuarului Bom Jesus do Monte de Braga, care este considerat unul dintre cele mai frumoase locuri din Portugalia, precum și prin vizitarea orașului Braga. Primul popas în sanctuar s-a constituit într-o plimbare relaxantă cu bărcuțele de lemn în Parque de São João da Ponte, care a fost nu doar o experiență plăcută, ci și un moment de introspecție și reflecție. În timp ce alunecam pe apele linistite ale lacului, am fost martorii frumuseții naturii și ne-am reamintit de importanța conservării acestor ecosisteme fragile pentru generațiile viitoare. De asemenea, plimbarea a oferit o oportunitate perfectă de a pune în practică abilități de leadership și de a lucra în echipă. Împreună, am vâslit pe lacul pitoresc, colaborând în armonie pentru a menține ritmul și direcția.

Sanctuarul este un exemplu notabil de loc de pelerinaj, deoarece biserica construită, dar și monumentala scară de 116 metri înălțime invită la meditație și pioșenie. Biserica este situată în vârful unei coline, la capătul unei scări monumentale pe care se spune că pelerinii o urcă în genunchi, pe treptele căreia sunt sculptate elemente cu aluzii simbolice sau mitologice. Spațiile mai mari dintre trepte au fost umplute cu statui, grote, sculpturi, capele, fântâni alegorice care simbolizează rănile lui Hristos, simțurile umane, virtuțile creștine.

La finalul zilei, am avut ocazia să vizităm orașul Braga, un oraș încântător cu o istorie bogată și peisaje deosebite. Vizita noastră la Muzeul Misericordia de Braga a oferit oportunitatea de a explora comunicarea digitală într-un context cultural. Folosind tabletele puse la dispoziție, vizitatorii au avut posibilitatea să interacționeze cu expozițiile și să descopere istoria și patrimoniul cultural al orașului Braga într-un mod modern și captivant. La muzeu, am descoperit exponate fascinante realizate din materiale reciclate, care ne-au inspirat să reflectăm la modul în care putem contribui la reducerea impactului nostru asupra mediului. Reciclarea și reutilizarea resurselor au devenit mai mult decât o opțiune, ci o necesitate în eforturile noastre de a proteja planeta.

A cincea zi a mobilității a coincis cu sărbătorirea Zilei Libertății, zi națională a Portugaliei de mare importanță. Anul acesta au celebrat 45 de ani de la Revoluția Garoafelor așa cum este cunoscută această zi. Ea reprezintă lovitura de stat militară de stânga, în urma căreia Portugalia a trecut de la un regim dictatorial la democraţie. În numai câteva ore, o jumătate de secol de dictatură fascistă a fost răsturnată. Noţiunea de revoluţie implică, pe lângă schimbări sociale, economice şi politice la nivelul unui regim politic, şi violenţă, vărsare de sânge, un număr de victime, dar acestea nu au avut loc în Portugalia. S-a făcut apel la calm, iar populaţia a ieşit în stradă pentru a sărbători şi a oferit garoafe soldaților, semn al păcii, nu pentru a protesta. Astfel, am sărbătorit și noi împreună cu gazdele aceste momente de bucurie.

În a șasea zi, cu mult regret în suflet, ne-am apropiat de finalul călătoriei noastre în Barcelos, Portugalia, însă nu și de sfârșitul aventurii noastre. Orașul însuși a fost marcat de către plecarea noastră, luându-și un rămas-bun emoționant întâmpinat de către o ploaie caldă, mai mult ocrotitoare decât aprigă, care ne-a scurs anxietatea plecării de pe umerii noștri și ne-a revigorat după multe zile de căldură copleșitoare. Ziua noastră a început cu împlinirea obiectivului O1 – metode inovative de predare și învățare. În sala de prezentări a liceului gazdă, Raluca Berbece, Lazlo Magda și Apetrei Celia au prezentat, din nou, elevilor din altă clasă, țara, orașul și liceul nostru, precum și obiectivele proiectului Erasmus+. De asemenea, atât noi, cât și elevii portughezi, am avut prilejul de viziona prezentarea făcută de alți vizitatori ai școlii în cadrul unei mobilități, și anume, de colegii noștri veniți tocmai din Târgoviște. Deși am avut probleme tehnice la începutul prezentării, am învățat cum să remediem astfel de defecțiuni și ne-am dezvoltat abilitățile digitale pentru obiectivul O2. Ulterior acestei activități am pus în aplicare, din nou, jocurile realizate în cadrul proiectului Erasmus+, dezvoltându-ne abilitățile de comunicare în limba engleză, specifice obiectivului O2. Împreună cu elevii din liceu am ieșit după-amiaza în oraș. Am făcut schimb de experiență și cultură, însă nu am uitat să ne amuzăm conform vârstei adolescentine și să auzim povești într-un mod autentic. Spre mijlocul zilei ploaia torențială nu ne-a lăsat nicio opțiune decât să fim alături înăuntru. Am avut o ultimă seară în care ne-am petrecut timpul împreună ca între prieteni și am jucat fel și fel de jocuri - de la clasicul joc de cărți până la aplicații digitale, astfel îndeplinind puncte relevante de la obiectivele O2 și O3.

Dar cum călătorului îi șade bine cu drumul, ne-am luat rămas-bun de la fermecătorul oraș Barcelos și, în a șaptea zi, am început drumul anevoios spre Piatra-Neamț, evident cu o nouă oprire în Zurich. De data aceasta, soarele ne-a întâmpinat de cum am ieșit din aeroport și am putut hoinări nestingheriți pe străzile orașului vechi, am intrat pioși, dar și curioși, în același timp, în cea mai amre catedrală din Zurich, Grossmünster, și evident ne-am clătit ochii pe Bahnhofstrasse, strada comerciala din Zurich unde erau foarte multe magazine de haine de lux. Deși era triști că ne despărțeam de Portugalia și, în special, de Barcelos, gândurile noastre s-au îndreptat spre familiile care ne așteptau acasă. Și totuși un unul răzleț s-a strecurat, aducându-ne aminte de gazda noastră de la  restaurantul Faty Ferros, doamna Susana Ferreira, căreia i-am dat în dar, în ultima seară, un buchet de flori. Am considerat că ar trebui să o răsplătim cu un cadou reprezentativ sufletului bogat ca un câmp înflorit al doamnei care ne-a făcut în fiecare seară să fim mai fericiți, datorită căldurii cu care ne întâmpina.

În toată această „peripeție”, am fost însoțiți de mascota proiectului, Mobione, dar povestea ei o veți afla chiar de la ea, într-o pagină de jurnal separat.

De asemenea, putem spune cu mândrie că în această mobilitate, ne-am îndeplinit toate obiectivele proiectului:

O1 - Metode inovative de învățare – ne-am folosit de prezentări powerpoint pentru a ne prezenta pe noi, școala și proiectul, de table interactive pentru a descoperi o cultură, o civilizație și o istorie interesantă; am folosit Google Maps pentru a ne orienta, lecțiile outodoor pentru a descoperi lucruri fascinante;

O2 - Comunicare lingvistică și digitală – am comunicat cu noi înșine, dar mai ales cu elevii și profesorii gazdă în limba engleză; am învățat câteva cuvinte în portugheză și, la rândul nostru, am fost profesori învățându-i expresii din limba română;

O3 - Spirit de echipă și leadearshep – fiecare dintre noi am fost lider pentru o zi ghidându-i pe ceilalți printre meandrele călătoriei noastre, atât pe străduțele din fiecare loc vizitat, cât și prin cunoștințele și abilitățile acumulate; am învățat cum să predai altei persoane vâslele, când suntem în aceeași barcă;

O4 - Sustenabilitate – ne-am folosit de lucruri reciclate (un ananas pe care l-am trasformat în pahar, bărcuțe de lemn pentru a salva mediul, un coș reciclabil pentru gunoaie), pentru că iubim lumea în care trăim și suferim atunci când mediul încojurător este poluat.

 

Călătoria noastră s-a încheiat, dar am învățat foarte multe lucruri unii de la ceilalți. „Prin comunicare am învățat de la Rareș Onu să am un spirit mai petrecăreț, de la Magda Lazlo să am o eleganță constantă, de la Raluca Berbece să fac un lucru bun pentru oricine atunci când am ocazia, de la Alexandra Ifrim cum să am mai multă empatie, de la Darius Gavriloaia cum să am un spirit de antreprenor, de la Alexandru Voloșeniuc cum să am o garderobă de invidiat, de la Maria Luchian cum să mă distrez, de la Celia Apetrei cum să mă conectez mai bine cu alții, de la doamna Raluca Ene cum să alternez între distracție și seriozitate, de la doamna Brîndușa Anghel cum să fiu gingașă și cooperantă, iar, nu în ultimul rând, am învățat de la Mobi cum să zâmbesc mai des, un sfat primit de nenumărate ori! (Teona Țăranu)”

 

Echipa de mobilitate

Prezentare Erasmus Portugalia

 

 

Open post

Despre recunoștință

Înaintea momentului mult așteptat al expoziției "Expresii Nordice", care avea să aducă împreună tablouri transformate în opere de artă și povestiri încărcate de emoție, un alt eveniment important a avut loc - un apel video prin care ne-am arătat recunoștința pentru gestul suedezilor.

 

Cu ceva timp înainte de prezentarea expoziției, am avut privilegiul de a stabili o legătură virtuală cu elevii din Suedia de la Arenaskolan, cei care au fost, împreuna cu cei de la muzeul din Centrul Cultural Kulturmagasinet, la originea gestului de a transforma desenele noastre în tablouri deosebite. Prin intermediul unui laptop, ne-am conectat pe platforma Zoom, iar întreaga experiență a fost una memorabilă și plină de învățături.

 

Pe ecranul laptopui noastru, ne-am privit cu admirație și emoție reciprocă. Le-am mulțumit cu căldură pentru gestul lor inestimabil și pentru faptul că au trimis acele tablouri care au atins atât de multe inimi în școala noastră. A fost un moment în care granițele geografice păreau să dispară, iar legăturile umane să prindă contururi noi și mai profunde.

 

În timp ce dialogam pe Zoom, am decis să le arătăm cât de mult înseamnă pentru noi această conexiune culturală. Cu ajutorul unui alt dispozitiv mobil, am început un tur virtual al școlii noastre. Le-am prezentat sălile de clasă, dar și laboratoarele de chimie, biologie și fizică, locuri în care învățăm împreună despre lumea înconjurătoare și despre secretele științei. De asemenea, am nimerit chiar în timpul orelor, deci au putut să vadă în direct dinamica și energia ce caracterizează procesul nostru educațional.

 

În acea zi, prin intermediul tehnologiei moderne, am reușit să transformăm bariera unui schimb de cadouri sau tablouri în ceva cu mai multă însemnătate, ceva mai profund. Am împărtășit cu prietenii noștri suedezi nu doar spațiile fizice ale școlii noastre, ci și emoțiile și valorile care ne definesc comunitatea. A fost un moment de recunoaștere a frumuseții diversității culturale și de celebrare a legăturilor care ne unesc dincolo de distanțele geografice.

 

Astfel, înainte de a deschide porțile expoziției "Expresii Nordice", am făcut un pas important către înțelegerea și aprecierea reciprocă, consolidând legăturile noastre culturale și umane într-un mod cu totul remarcabil și inspirațional.

 

Foltea Iustin

Open post

Expresii Nordice: O călătorie artistică între Suedia și România

În lumea artei, uneori inspirația poate fi găsită în cele mai neașteptate locuri și din cele mai neobișnuite surse. O poveste fascinantă despre creativitate și conexiuni culturale a luat naștere după ce s-a incheiat prima mobilitate a proiectului Erasmus din minunata țară nordică, Suedia.

 

Aventura artistică a început în orașul pitoresc Sundsvall, din regiunea centrală a Suediei, la centrul cultural Kulturmagasinet, unde am avut privilegiul să explorăm lucrările remarcabile ale artistului local Bengt Lindstrom. Fiecare colț al muzeului strălucea de creativitate și expresie, iar la finalul turului, participanții au fost invitați să se lase purtați de imaginație printr-un exercițiu inedit.

 

Am fost împărțiți pe echipe. Pe o simplă foaie de hârtie A3, au fost aruncate fără grijă, câteva dungi de vopsea într-o paletă variată de culori. Cu aceste linii aparent aleatorii, am fost îndemnați să creem ceva, să ne punem imaginația și creativitatea la treabă într-un mod complet liber. Totul parea așa de simplu și totuși atât de dificil. Puteam picta totul și nimic. Aveam la dispoziție o infinitate de idei și am realizat că frumusețea artei stă în capacitatea noastră de a aduce la viață ceea ce se ascunde adânc în noi. Fiecare linie și fiecare culoare spuneau o poveste. Când ultima picătură de vopsea a fost așezată pe hârtie, am simțit un fior de satisfacție și împlinire. Lucrările erau ca o oglindă a sufletului nostru, exprimând emoții novice și simple.

 

La ceva timp dupa ce am revenit în România, am primit un cadou inestimabil din partea elevilor suedezi de la Arenaskolan. Inspirându-se din lucrările noastre, cei de la muzeul din centrul Kulturmagasinet au trunchiat planșele și le-au transformat în niște opere de un farmec unic. O parte din aceste planșe au rămas în Suedia, pentru ca cei din școala să își amintească de noi și de activitățile desfășurate împreună.

 

Aceste tablouri nu au fost doar simple lucrări artistice; ele au fost ambasadori ai unei conexiuni culturale ce transcendea granițele geografice. Ele ne-au fost trimise ca un simbol al prieteniei și al oportunității de a împărtăși cunoștințe și experiențe reciproce.

 

Astfel, am adunat întregul colectiv școlar, elevi și profesori, pentru a le dezvălui tablourile și povestea lor uluitoare. Astfel, a luat naștere expoziția intitulată "Expresii Nordice", în care tablourile au fost vedetele absolute. Fiecare lucrare a fost prezentată cu mândrie și entuziasm, iar povestea din spatele lor a fost transmisă cu pasiune, emoție și recunoștință către toți cei prezenți. Le-am spus povestea din spatele pieselor de artă și am încercat, împreună cu audiența, să ne dăm seama de semnificația picturilor.

 

Ceea ce a început ca un simplu exercițiu artistic în Suedia a devenit un moment profund și inspirațional pentru toți cei implicați. Fiecare tablou a devenit o fereastră către imaginația și creativitatea fiecăruia dintre noi, iar povestea din spatele lor a adus un plus de profunzime și înțelegere pentru toți cei care au avut privilegiul să le admire.

 

Astfel, "Expresii Nordice" nu a fost doar o expoziție de artă, ci și o călătorie emoționantă și captivantă în lumea creativă a celor care au avut curajul să-și lase imaginația să zboare liber și să creeze conexiuni profunde prin intermediul artei. Cine ar fi crezut că va trebui să parcurgem 3000 de kilometri pentru a învăța atât de mult despre artă?

 

Foltea Iustin

Open post

Parada mascotelor CNI

În cadrul Proiectului Erasmus + a avut loc la CNI, în toamna anului 2023, o competiție adresată elevilor ce a constat în realizarea unor mascote. Acestea au impresionat juriul, dar și pe cei ce au admirat expoziția de pe hol, remarcându-se prin frumusețe, creativitate, mod de realizare, captarea Spiritului CNI.

Cele mai mari punctaje au fost ale mascotelor realizate de Ungureanu Paula-Larisa din clasa a X-a F, Blioju Corbu Maria Natalie din clasa a IX-a B, Grădinariu Iustina-Maria, clasa a XI-a E.

Informatician Adrian Mujdei

Open post

O mascotă a propriei vieți

Dorința mea de a începe să mă implic în proiecte m-a determinat să mă înscriu, alături de câțiva colegi, la această competiție. Dragostea față de natură m-a făcut să încep cu drag studiul acestui subiect. Am fost determinată și interesată să citesc și să mă documentez. Citind despre acest subiect, am observat că fizica cuantică ascunde nenumărate idei și principii ce pot stârni curiozitatea și interesul. Acest domeniu vast mi-a îmbunătățit, în același timp, cultura generală, acumulând cunoștințe despre modul în care Einstein s-a inspirat din minunatele ecuații ale lui Maxwell, care, la rândul lor, se bazează pe experimentele lui Faraday. De asemenea, am aflat și cum, doar folosind o axiomă de-a lui Einstein și teorema lui Pitagora, putem demonstra că viteza luminii este constantă.

Constanta lui Planck și nenumăratele experimente prin care poate fi aflată s-au transformat dintr-un lucru neștiut într-o curiozitate și chiar în dorința de studiu și cercetare. Am aflat și despre unde, fotoni, culoare, despre radiație și câmpuri și despre multe alte lucruri pe care le observ în viața de zi cu zi, dar cărora nu le-am oferit până acum atenția meritată.

Cum pisica lui Schrödinger este un reper de bază în explicarea principiilor fizicii cuantice, mi-am găsit propriul animăluț care să mă reprezinte; un arici, numit Asterix datorită dimensiunilor mici și a istețimii, nume preluat din cunoscutele benzi desenate ce îi poartă numele personajului. Acest arici are o caracteristică interesantă, el este un arici binar.

Pentru a-mi face mai interesant studiul fizicii cuantice l-am transformat pe Asterix într-o statuie cuantică. Cum? Mi-am imaginat următorul lucru: Asterix se află în două poziții clasice simultan. Acele lui constituie o configurație de numere binare: fiecare ac este reprezentat fie de 1, fie de 0, de aici venindu-i și denumirea de arici binar.

În prima poziție clasică, Asterix are doar acele ce coincid numărului 1; în cea de-a doua poziție clasică, doar acele specifice lui 0. Când acesta va colapsa cuantic (va fi observat ca fiind în doar una din formele prezentate), va avea (după un calcul simplu pe care l-am efectuat) 64% șanse de a fi în prima formă, având doar acele ce îi coincid lui 1. Am reprezentat și grafic procesul pentru a fi mai ușor înțeles (acele 1 sunt cele mai stridente, în timp ce acele 0 sunt mai puțin vizibile).

Acest concept este destul de simplu de înțeles, dar adevărul e că originea acestui arici binar nu e procesul meu de învățare. Inițial, Asterix nu avea nicio legătură cu fizica cuantică; el s-a născut ca fiind un prototip de mascota pentru Erasmus+.

Anul acesta, unul dintre obiectivele noastre pe parcursul activităților proiectului Erasmus+ a fost să creăm o mascotă. Prototipul meu a fost reprezentat de Asterix, care, pe lângă caracteristicile lui specifice, avea un mic bonus – era un arici binar. La fel ca înainte, acele erau reprezentate de 0 sau 1, dar însemnau altceva.

Asterix, ariciul binar, nu a fost mereu un arici. Acum mult timp el era un simplu animăluț mic și neajutorat, fără ace. De-a lungul timpului, a primit, pentru fiecare experiență, câte un ac, cu ajutorul cărora, încetul cu încetul, și-a creat stratul de ace. Fiecare ac reprezintă câte un număr, și anume 0 sau 1. 0 este pentru fiecare eșec pe care acesta l-a avut, și 1, opusul, adică pentru fiecare victorie. Fără folosirea ambelor tipuri de ace, Asterix nu ar mai fi reușit să își creeze acest strat protector.

Prin aceste ace înțelegem nevoia de victorii, dar și de eșecuri, lucruri dobândite prin experiențe culturale, călătorii și încercări. Fiecare ac reprezintă un sac de cunoștințe acumulate de-a lungul timpului.

Așadar, Erasmus mi-a oferit oportunitatea de a crea un personaj și cum Dumnezeu ne oferă talanți pentru a-i înmulți, am folosit acest animăluț ca pe o mascotă a procesului meu de învățare. Așa cum Maxwell a ajuns în punctul în care putea explica orice principiu folosindu-se de câmpuri, așa sper și eu să folosesc acest arici în favoarea mea, indiferent de domeniul pe care doresc să îl studiez.

Într-o lume banală, ce se află în continuă schimbare, e important să ne găsim pata de subiectivism, să îi oferim vieții o amprentă de culoare pe care să o prețuim și să o iubim. Să ne obișnuim cu schimbarea, cu greșelile și cu faptul că drumul în viață ni-l croim singuri. Să avem puterea de a renunța la ceea ce ținem și să oferim valoare unor lucruri noi, și, nu în ultimul rând, să nu uităm că oriunde ne-am afla, suntem noi cu noi înșine, și noi împotriva lumii, natura fiind singurul lucru ce ne e aproape indiferent de situație.

 Monica Duceag, clasa a XI-a E

Open post

Greening the CNI

Obiectivul 4 al proiectului Erasmus+ KA121 2023-2027  se axează pe crearea unei culturi a sustenabilității. Acesta are în plan găsirea de idei inovatoare pentru a reduce risipa de apă și de energie electrică și pentru a recicla plasticul, hârtia și metalul.

Întrucât noi facem parte din echipa Obiectivului O4, am căutat cele mai sustenabile idei ce pot fi implementate la noi în colegiu.

Putem organiza ateliere de reciclare creativă pentru a le arăta elevilor cum pot transforma obiectele reciclabile în artă sau în lucruri utile. Creațiile realizate vor fi vândute la un târg organizat în cadrul școlii, iar banii obținuți vor fi investiți în promovarea educației ecologice.

Vom realiza un parteneriat cu Agenţia pentru Protecţia Mediului Neamţ, în cadrul căruia elevii și personalul CNI vor participa la activități bazate pe temele:

  • Importanța protejării mediului înconjurător și impactul activităților umane asupra acestuia;
  • Conservarea resurselor naturale precum apa, energia, solul și biodiversitatea.

Aceste programe pot include excursii în natură sau vizite la centre de conservare, ateliere și seminarii pentru a conecta elevii cu mediul înconjurător și pentru a le arăta exemple concrete de conservare a resurselor naturale.

Vom implementa coșuri de gunoi în toate sălile de curs pentru reciclarea selectivă a hârtiei, plasticului, sticlei și metalului.

Prin crearea de afișe, stickere și flyere ce vor fi distribuite prin școală, elevii vor fi informați cu privire la:

  • stingerea luminilor după părăsirea sălii de curs;
  • închiderea echipamentelor electronice atunci când nu sunt în uz;
  • folosirea pe cât de mult posibil a luminii naturale în timpul programului școlar;
  • economisirea apei.

De asemenea, vom realiza flyere și postere prin care, atât elevilor, profesorilor, cât și celorlalte persoane din cadrul CNI li se va atrage atenția asupra efectelor benefice pentru colegiul nostru dacă se reușește implementarea unui comportament ecologic.

Putem amenaja un loc unde se va raporta dacă în liceu se face risipă de energie electrică sau de apă. Acolo va sta un elev care se oferă voluntar, în fiecare pauză. Pentru a-i motiva pe ceilalți, putem puncta fiecare raportare și la finalul modulului sau anului școlar, elevul care acumulează cele mai multe puncte va primi un premiu, cum ar fi o diplomă pentru elevul cu cel mai ecologic comportament.

Acestea sunt stickerele realizate de noi pe care le veți regăsi, atât în sălile de clasă, cât și în laboratoare, băi și pe holurile colegiului.

 

Teodora- Casiana Zaharia și  Răzvan- George Cojocariu,

clasa a XI-a D

Open post

A greener world starts with me

Obiectivul O4 al proiectului Erasmus+ KA121 se bazează pe găsirea unor noi modalități de a economisii energie pentru a crea un mediu mai sustenabil în cadrul Colegiului Național de Informatică.

Am ales Obiectivul O4 deoarece îmi doresc ca eforturile mele să aibă un impact pozitiv asupra lumii și pentru că acest obiectiv îmi pune gândirea creativă la încercare. Prima și cea mai esențială întrebare pe care mi-am pus-o a fost:

CUM PUTEM SALVA ENERGIE SIMPLU ȘI RAPID ÎN CNI?

Acest proiect vă va arăta o metodă simplă și ușor de pus în practică de a salva curent electric printr-un simplu program ce va fi implementat pe calculatoarele din laboratoarele de informatică.

Ea ne va scuti de cel puțin o oră în care calculatoarele din laboratoare sunt neutilizate, însă sunt pornite.

Ce face programul?

În practică, programul pune calculatoarele în modul sleep în pauze și în orele în care laboratoarele nu sunt folosite.

Acesta poate fi realizat în doar câțiva pași.

Primul pas

Se creează un fișier în notepad ce conține următoarele linii de cod:

@echo off &mode 32,2 &color cf &title Power Sleep

set “s1=$m='[DllImport (“Powrprof.dll”, SetLastError = true)]”

set “s2=static extern bool SetSuspendState(bool hibernate, bool forceCritical, bool disableWakeEvent);”

set “s3=public static void PowerSleep(){ SetSuspendState(false, false, false); }’;”

set “s4=add-type -name Import -member $m -namespace Dll; [Dll.Import]::PowerSleep();”

set “ps_powersleep=%s1%%s2%%s3%%s4%”

call powershell.exe -NoProfile -NonInteractive -NoLogo -ExecutionPolicy Bypass -Command “%ps_powersleep:”=\”%”

Exit

Și se salvează sub format .bat

Al 2-lea pas

Se deschide aplicația Task Scheduler și se creează un proiect nou “Create Task”.

Al 3-lea pas

În coloana Triggers putem organiza când să se efectueze taskul în funcție de orarul laboratoarelor.

Așa ar arăta programul în funcție de timp, dacă nu am lua în considerare orele în care nu se folosesc laboratoarele.

Ultimul pas

În coloana Actions vom apăsa pe butonul Browse și vom selecta fișierul sleep.bat creat în primul pas pentru a selecta comanda programului.

În concluzie acest program dispune de o aplicabilitate ușoară și de un efect foarte pozitiv pe termen lung pentru economisirea de energie în liceul nostru.

Sebastian- Constantin Ionașcu-Strungariu, clasa a IX-a C

Open post

Știință în inimioare

În toamna anului 2023, a reînceput desfășurarea proiectului Erasmus+ la Colegiul Național de Informatică Piatra-Neamț. Noi,  Iarina Zlăvoc și Alexandru Voloșeniuc, am decis să ne înscriem în Obiectivul O1, ,,Metode inovative de predare și învățare”. Ni s-a spus că trebuie să organizăm un moment de predare interactiv la o anumită materie, iar noi am trecut la treabă.

Am hotărât să predăm o lecție la biologie- ,,Sistemul circulator și inima” și ne-am gândit la metode prin care putem face inovativ acest lucru. Sub îndrumarea doamnei profesoare de biologie, Alina Sauciuc, am acumulat informațiile necesare și am întocmit schița lecției. Ne-am gândit că ar fi interesant pentru copiii de clasa a VI-a să observe în realitate componentele acestui organ. Am cumpărat 4 inimi de porc pentru a le putea arăta practic, prin disecție, anatomia inimii. Le-am pregătit joculețe cu scopul de a fixa informațiile învățate și chiar pentru a memora unele noi.

Momentul de predare a avut loc într-o zi de vineri, penultima oră. Am pregătit înainte de oră inimile de porc și am așezat pe fiecare masă din laborator materialele necesare. Am făcut cunoștință cu elevii noștri și le-am explicat cum urmează să ne desfășurăm activitatea. Am început lecția cu prezentarea unor cunoștințe generale teoretice, explicându-le noțiunile cu ajutorul unei prezentări PowerPoint care conținea animații sugestive. Le-am distribuit foi cu toate informațiile pe care trebuiau să le aibă în vedere și cu schița inimii. Pe desen, copiii au completat denumirile componentelor inimii. Apoi a urmat lucrul cu materialul biologic, iar majoritatea au fost foarte încântați să poată observa și atinge o inimă reală. După ce am trecut pe la fiecare masă și le-am arătat componentele, au urmat jocurile interactive.

Am avut pregătit un joc practic, cu inimioare de carton, unde într-o jumătate am scris componenta sistemului circulator și în cealaltă parte funcția ei, copiii trebuind să își găsească jumătatea corectă pe baza informațiilor învățate, iar apoi am făcut un concurs de tip Kahoot. La final, le-am oferit diplome și biscuiți în formă de inimă în semn de mulțumire.

A fost o experiență interesantă, din care am avut multe lucruri de învățat și am putut să ne transpunem în rolul profesorilor noștri. Ar fi bine ca mai mulți elevi să participe în asemenea proiecte ca să poată realiza ce presupune această activitate.

Pe lângă lecția propriu-zisă, o provocare a fost să menținem toată clasa atentă la ce se întâmplă. Atenția copiilor este din ce în ce mai greu de captat, astfel încât am depus un pic de efort în acest sens. De asemenea, experiența de a vorbi în fața a treizeci de oameni care stau cu ochii pe tine este în sine o încercare și un exercițiu care te poate scăpa de frica de a comunica în public. Astfel, încurajăm pe toată lumea să participe în astfel de activități, întrucât sunt foarte utile în multe aspecte din viața cotidiană.

Iarina Zlăvoc, clasa a X-a A și Alexandru Voloșeniuc, clasa a X-a B

Open post

Profesor… pentru o oră

Începuturi

Noi ne-am înscris în proiectul Erasmus+ pentru a avea parte de experiențe de neuitat în cadrul școlii noastre, dar și în cadrul unei posibile mobilități. Dintre cele patru variante de obiective propuse, l-am ales pe primul, “Innovative Teaching and Learning”. Acesta consta în desfășurarea unui moment de predare la o materie aleasă de noi. Decizia noastră a fost determinată de faptul că Obiectivul O 1 ni s-a părut cel mai captivant și am vrut să fim pentru o oră în pielea unui profesor. Mai târziu am aflat că a fi profesor nu este atât de simplu pe cât pare și că până și o singură oră de predare necesită multe ore de pregătire și documentare înainte.

Alegerea materiei

Primul nostru gând a fost să predăm o oră de matematică, dar această idee nu a fost una strălucită, deoarece am realizat că nu o putem desfășura într-un mod inovativ cu experimente și jocuri interactive. La acest capitol, fizica ni s-a părut a fi alegerea perfectă, deoarece laboratorul din cadrul liceului ne permite efectuarea unor experimente atrăgătoare.

Alegerea clasei

În această privință ne-a ajutat doamna profesoară Cornelia Țăbârnac, care ne-a îndrumat să alegem clasa a VI-a, deoarece erau multe lucrări de laborator disponibile pentru capitolul la care ajunseseră, și anume “Lungimea, Aria și Volumul”.

Planul de lecție

După multe dezbateri, am hotărât în sfârșit cum am dori noi să se desfășoare o oră de fizică. Am ales câteva jocuri distractive și experimente interesante pentru a captiva interesul copiilor. Primul lucru pe care l-am făcut a fost întocmirea unui PowerPoint cu teorie și câteva exerciții pe baza acesteia. Am făcut rost de materialele necesare, lucru care nu a fost ușor din cauza lipsei de timp. Am avut de întocmit o schiță a lecției care să conțină toți pașii pe care urma să îi parcurgem în ora noastră, fapt care ne-a ajutat să ne facem o idee concretă despre cum va decurge ora noastră.

Desfășurarea lecției

După multe sesiuni de repetare a întregului moment de predare, am ajuns într-un sfârșit în stadiul în care ne simțeam pregătite. Ziua cea mare venise, iar noi, având prima oră cu cei de a VI-a A, am ajuns la școală mult mai devreme pentru a aranja laboratorul. Atunci când i-am văzut pe copii, emoțiile ne-au cuprins încă o dată, dar, pe măsură ce minutele treceau și am început să ne cunoaștem printr-un joc interactiv cu o minge, sentimentele anterioare parcă nici nu existaseră. Elevii au fost cooperanți, răspunzând la toate întrebările și dându-și silința și interesul pentru a ne ajuta. Un murmur s-a iscat în clasă atunci când am început experimentele; vorbindu-le cu răbdare i-am liniștit. La final, au primit și câte o surpriză dulce, lucru care i-a încântat. Unii dintre ei chiar au venit să ne îmbrățișeze și să ne mulțumească pentru timpul plăcut petrecut împreună.

Concluzie

În final, după ce am terminat activitatea, am rămas în inimă cu un sentiment de mândrie și apreciere față de profesorii noștri, care se dedică trup și suflet la orele noastre. Această experiență ne-a arătat faptul că un cadru didactic are o meserie destul de interesantă, dar și solicitantă. O carieră în învățământ nu este de trecut cu vederea!

 

Ingrid Budiș și Magda-Erica László, clasa a X-a B

Open post

Suedia – o săptămână Altfel

Cei nouă elevi ai Colegiului Național de Informatică, Gabriela-Daniela Adăscăliței-Grasu, Ingrid Budiș, Adelina Creangă, Iustin-Daniel Foltea, Gabriela Ifrim, Daniel Isache, Sebastian-Constantin Ionașcu-Strungariu, Ana Luca și Eduard-Ștefan Vornicu, care, însoțiți de doamnele profesor Diana Bejan și Carmen Florescu, care au fost în Timrå, Suedia, în cadrul  proiectului Erasmus+, în perioada 27 noiembrie – 1 decembrie, ne împărtășesc impresiile din cele cinci zile.

Pe parcursul celor cinci zile, am participat la ore și activități alături de colegii noștri suedezi și am vizitat mai multe locuri din vecinătatea orașului în care am locuit. Pentru a atinge mai multe obiective și pentru a reuși să valorificăm cât mai mult potențialul noii experiențe, ne-am împărțit zilnic în două echipe, cea albastră și cea portocalie, fiecare dintre acestea participând la diferite ore de curs, alături de elevii de la Arenaskolan.

În prima zi, am cunoscut colegii care ne-au fost gazde pentru o săptămână. La începutul programului, am făcut cunoștință cu diferitele aspecte definitorii ale țării și ale orașului atât de fascinante pentru noi. Spre exemplu: Timrå este considerat unul dintre cele mai mici orașe din Europa și are cea mai mare fabrică de hârtie din țară datorită suprafeței generoase de teren împădurit din zonă. Am aflat că actorul care l-a jucat pe Pennywise din filmele IT este de origine suedeză, alături de fratele și tatăl său, alți doi actori faimoși și că trupa ABBA este, de asemenea, de origine suedeză. Colegii suedezi s-au prezentat și ei, inclusiv doamnele profesor, Åsa (se pronunță Osa) și Linn, care ne-au propus un joc de spargere a gheții. Recunoaștem că reacția inițială a fost una sceptică, dar activitatea a fost un prilej bun să ne cunoaștem într-un timp scurt. După aceea, ne-au prezentat sălile de curs, laboratoarele și atelierele diverse, de exemplu, cel de gătit în care atmosfera era asemănătoare cu cea de la Chefi la cuțite. Fiecare elev avea un vestiar propriu pe hol pe care îl putea decora în stilul său unic, iar culoarele erau prevăzute cu spații special amenajate pentru ca elevii să poată socializa în pauze.

Impresionați de cele deja văzute, multitudinea sporturilor practicate de elevi nu a făcut decât să ne sporească și mai mult interesul față de orele și activitățile la care urma să participăm. Aceștia au posibilitatea de a alege să practice hochei, patinaj, volei, fotbal, handbal, tenis, box, wrestling, karate, echitație, golf, înot și altele, infrastructura oferindu-le spații speciale pentru multe dintre acestea, și, în plus, o sală de fitness.

După încheierea turului, a fost rândul nostru să ne prezentăm țara, orașul, colegiul și proiectul. Bineînțeles că am pus în lumină toate atuurile, de la tradiții și obiceiuri până la date concrete geografice și administrative. Elevii au prezentat un interes sporit față de informațiile prezentate de noi și s-au bucurat de micile suveniruri și dulciuri românești primite. Apoi, foamea și setea de cunoaștere ne-au condus la cantina școlii, unde am avut șansa să degustăm preparate specifice și să socializăm. Un lucru care ne-a uimit a fost faptul că elevii și profesorii stăteau la masă împreună.

După prânz, am avut loc un workshop, în cadrul căruia am participat la diferite concursuri cu întrebări, cu scopul de a afla mai multe informații despre Suedia.

Ulterior, s-a organizat un joc asemănător cu ȚOMANAP-ul nostru. Am fost învățați și câteva cuvinte cheie pentru situații cotidiene precum: Fika = a avea o pauză de cafea; Lagom = nici prea mult, nici prea puțin; Panta = reciclare; Orka = a avea energie; Smörgåsbord = bufet.

Încă un loc care ne-a atras atenția a fost lounge-ul – sala de relaxare unde elevii se pot odihni și pot juca șah, jocuri de societate și chiar jocuri video pe un PlayStation, cum ar fi FIFA, NBA și altele. Acolo am jucat un joc bingo de cunoaștere, unde trebuia să completăm fișa cu numele copiilor care au făcut anumite lucruri, precum: mers la pescuit, înotat în ocean, alergat șase km, citit o carte într-o limbă străină etc. Mai târziu ne-am putut bucura și noi de toate facilitățile sălii.

A doua zi, am asistat pentru prima dată la orele propriu-zise din școală. Ne-am trezit cu un ceas mai devreme ca ziua precedentă pentru a putea servi micul dejun la cantina școlii. După ce am mâncat, cei din echipa albastră am participat la prima oră din zi: Crafts and design. A fost cea mai relaxantă oră din programul zilei, în urma căreia ieșeai cu un obiect confecționat manual, din textil sau lemn. O experiență cu adevărat minunată ce ne-a binedispus. Un lucru care ne-a stârnit interesul din perspectiva obiectivului O4 a fost prezența prizelor cu timer și a întrerupătoarelor cu senzor pentru controlul consumului excesiv de energie electrică și din motive de siguranță.

Următoarea oră a fost educația fizică, unde am patinat. Ne-am echipat cu patine și căști de protecție. Pentru unii dintre noi a fost foarte distractiv, pentru alții nu la fel de mult, din cauza numărul de căzături. Deși nivelul de experiență în ceea ce privește patinajul diferea de la un copil la altul, ne-a plăcut tuturor nespus de mult să ne reîntoarcem sau să învățăm de la zero echilibrul și mersul pe patine.

A treia oră a echipei albastre a fost de științe sociale, o combinație între religie, istorie, geografie și educație civică. Ne-a făcut plăcere să observăm cum decurge o oră în care, la noi, am umple multiple pagini de caiet. Copiii nu scriau nimic din ce vorbea doamna profesor Yvonne, dar erau atenți și notau în laptopuri ceea ce considerau că era esențial de reținut. Aceasta le-a prezentat cultura musulmanilor.

În ceea ce privește echipa portocalie, a participat întâi la ora de sport și a jucat un sport specific suedez, numit Floorball. Chiar dacă erau începători, membrii echipei au reușit să facă față elevilor cunoscători. Următoarea oră a fost istoria, cu doamna profesor Linn, unde au vorbit despre Primul Război Mondial. În cadrul discuției au avut un concurs, pe echipe, în care trebuia să pună anumite evenimente în ordine cronologică, iar la final au văzut o parte din filmul Nimic nou pe frontul de vest. După ora de istorie, au fost să ia masa, iar mai apoi au participat la ora de engleză cu doamna profesor Åsa, unde au făcut schimb de păreri despre sistemul de învățământ din cele două țări. Ultima oră din program a fost matematica, cu domnul Claes, unde au rezolvat câteva exerciții. La finalul programului, ne-am adunat cu toții într-o sală de clasă pentru a discuta programul pentru următoarele zile.

Câteva ore mai târziu, ne-am reîntâlnit în fața terenului de hochei pentru a vedea meciul Timrå versus Rögle. Energia publicului a fost electrizantă, iar meciul ne-a cuprins și am pierdut noțiunea timpului. Fiecare jucător a fost prezentat pe un panou acompaniat de muzică. Ne-am bucurat alături de localnici și am aflat că mulți membri ai echipei sunt foști elevi ai școlii.

În a treia zi, după micul dejun, noi, echipa albastră, am mers la ora de sport unde am avut de realizat o coregrafie pe o melodie aleasă de profesor, iar ceilalți elevi au avut oportunitatea de a-i juriza, iar, mai apoi, am jucat handbal, terminând ora cu niște exerciții de forță. După aceasta, am avut de ales dintre a participa la ora de muzică unde am cântat la diverse instrumente, în timp ce elevii suedezi lucrau în Garage band sau de a merge la ora de tehnică, unde am avut de construit o mașină din diverse materiale. La ora de muzică s-a putut observa o metodă inovativă de predare, deoarece domnul profesor i-a lăsat pe elevi să experimenteze, să exploreze singuri arta muzicii și să își creeze propria piesă.  În același timp, membrii echipei portocalii au participat la ora de arte plastice unde au realizat desene inedite. Mai apoi, au participat la ora de religie și au urmărit o dezbatere dintre doamna profesor și elevi pe tema creștinismului, iudaismului și islamismului.

Conform programului, la finalul orelor, am luat masa de prânz. După aceea, am luat autobuzul spre Sundsvall împreună cu Linn, Åsa și elevii. Aceștia ne-au prezentat orașul, iar apoi am fost la Kulturmagasinet, unde ghidul ne-a povestit despre istoria citadelei. Ea ne-a prezentat câteva dintre picturile unuia dintre cei mai faimoși pictori contemporani suedezi. Ne-a vorbit despre ele și ne-a lăsat să ne spunem punctul de vedere asupra a ceea ce vedem. La sfârșit, am fost într-un atelier unde am fost împărțiți în șase grupe de câte patru. Prima oară, am făcut o schiță pe foaie cu un cărbune a ceea ce ne-a rămas în minte despre arta lui Bengt Lidstrom.  Mai apoi, ghidul ne-a pus o foaie mare pe masă, după care a turnat pe ea patru culori: roșu, galben, albastru și verde (deoarece erau culorile predominante din picturile lui Bengt), iar noi am făcut câte o „operă de artă”, astfel atingând scopurile obiectivului O3.

În a patra zi a mobilității, după micul dejun,  noi, cei din echipa albastră, am avut ocazia să jucăm un meci de Floorball timp de o oră. Echipa portocalie a participat la o oră de Home economics care a constat în prepararea unor prăjituri de Crăciun, cum ar fi turta dulce sau Roll Cake. Fiind înfometați după activități, ne-am bucurat cu toții de desertul preparat, iar la masa de prânz am avut ocazia să socializăm cu restul copiilor.

După ce, ca prin farmec, s-a făcut ora 12, am pornit spre autobuzul ce urma să ne ducă la Technichus, un muzeu din Härnösand, unde am avut parte de o experiență unică. Ne-am distrat, dar am și învățat prin intermediul unor jocuri interactive bazate pe mai multe domenii, cum ar fi biologia, fizica, chimia și altele. Cele mai interesante din punctul nostru de vedere au fost:

– un joc competitiv de concentrare pentru a reuși să mișcăm o bilă în partea de masă a adversarului;

– câteva jocuri care îți testau diferite reflexe;

– experimente care dovedeau cum unii oameni de știință au ajuns la anumite concluzii;

– puzzle-uri care îți puneau la încercare gândirea critică și logică etc.

După explorarea întregii locații, ne-am bucurat de timp liber alături de elevii suedezi, savurând băuturi calde și prăjituri gustoase, în timp ce discutam despre cuvinte și obiceiuri ciudate din țările noastre.

Pe drumul înapoi spre cazare, am fost nevoiți să schimbăm autobuzul, însă, neștiind locația exactă a stației, am pierdut al doilea autobuz. Din cauză că ar fi trebuit să așteptăm destul de mult în frig până la următorul autobuz, am decis să mergem într-o „plimbare” până la cazare. Am mers cu toții trei km pe jos, neavând altă opțiune, dar drumul a fost foarte plăcut, pentru că am putut admira căsuțele luminate și decorate de Crăciun.

În prima oră din ultima zi, echipa portocalie a luat parte la ora de științe sociale, iar cea albastră, la o oră de suedeză. Am primit o hartă mută pe care a trebuit să completăm numele țărilor. Astfel, ne-am verificat cunoștințele despre geografia politică a lumii, pe care, unii dintre noi, abia intrați în clasa a X-a, am învățat-o de curând. Apoi am avut o oră de gătit unde am făcut bile de ciocolată presărate cu zahăr granulat și rulouri cu scorțișoară (cinnamon buns), două deserturi cu specific suedez. După această activitate, am avut ocazia să mergem o oră să patinăm. Acolo elevii suedezi ne-au învățat să ne păstrăm echilibrul mai bine pe o gheață mai alunecoasă față de cea exterioară pe care o știm din România de la patinoarele amplasate în aer liber. Apoi a urmat întâlnirea finală, Swedish fika, într-o sală de clasă, la care am participat împreună cu toți elevii suedezi care ne-au îndrumat și ajutat să descoperim lucruri noi despre țara, cultura și sistemul lor școlar. Doamna profesor Linn ne-a dat fiecăruia câte o foaie cu întrebări care să reflecte ceea ce ne-a captivat cel mai mult în această săptămână. Pentru că era 1 Decembrie, Ziua Națională a României, am avut ocazia să le arătăm elevilor suedezi o parte din tradițiile românești, cântând Nebun de Alb, o melodie nelipsită la focurile noastre de tabără. Am dansat o horă, o sârbă și o bătută, alături de toate persoanele din încăpere, urmând ca mai apoi să savurăm dulciurile făcute de noi și să gustam din Saft (o băutură specific suedeză, care se obține combinând concentratul de fructe cu apă). După ce am sărbătorit, elevii suedezi au scris în jurnalul nostru câte un gând despre această experiență petrecută cu noi. În momentul în care ne-am luat rămas bun,  doamnele profesor ne-au înmânat cadouri din partea comunei Timrå și bomboane, alese special de ei.

Trebuie să subliniem că noi ne considerăm norocoși pentru că am luat parte la această experiență care ne-a ajutat să ne dezvoltăm, prin cunoașterea unei mentalități noi, a unui sistem educațional care funcționează diferit, a unor adolescenți la fel ca noi și, totuși, altfel, a unor locuri îngemănate și unice, totodată. Iar, dincolo de toate aceste aspecte, suntem conștienți că am străbătut pași importanți spre autocunoaștere. De aceea, suntem nerăbdători să împărtășim colegilor noștri din achizițiile noastre și să îi încurajăm să devină activi și să se implice în activitățile Erasmus+ pentru că ei vor urma să ne integreze într-o altă experiență.

Gabriela-Daniela Adăscăliței-Grasu, clasa a X-a A

Ingrid Budiș,  clasa a X-a B

Eduard-Ștefan Vornicu, clasa a X-a B

Daniel Isache, clasa a XI-a B

Prezentare PPT

Open post

Jurnalul unui suflet de carton

Dragă cititor,

Numele meu este Mobi-one și sunt roboțelul plin de energie și entuziasm care a avut onoarea să reprezinte Colegiul Național de Informatică în Suedia, iar, astăzi îți deschid ușa către fascinantul meu jurnal de călătorie, plin de aventuri și descoperiri din inima proiectului Erasmus+.

Câte ceva despre mine… M-am născut pe 23 noiembrie 2023, iar la doar câteva zile, am zburat pentru prima dată cu avionul, alături de oamenii mei preferați. Sunt o creație ingenioasă, o mască de carton construită cu atenție la detalii. Cu o înălțime modestă și un zâmbet desenat pe față, sunt un roboțel care emană energie pozitivă și prietenoasă. Fiind conceput manual de elevii de la colegiu, fiecare linie și fiecare culoare sunt o expresie a creativității lor. Deși ei mi-au dat viață, pe parcursul săptămânii m-am simțit ca un gardian pentru aceștia, urmându-i peste tot, de la vizitarea orașelor, la orele de curs, râzând sau dormind în autobuz, jucând biliard și privindu-i participând la toate activitățile. De fiecare dată când îi vedeam cum se distrau, inima mea vibra de bucurie. Deși în unele momente eram despărțit de o parte din copii, la finalul orelor și la prânz, puteam să îi văd pe toți împreună.

Acum vă puteți întreba, ce poate simți un robot de carton? Vreau să vă spun că m-am atașat iremediabil de toți copiii alături de care am călătorit – până la urmă, fără ei eu nu aș avea o poveste pe care să v-o împărtășesc. Cu sufletul plin de emoții și amintiri prețioase, îți dezvălui continuarea călătoriei mele în Suedia. În zilele petrecute în această țară nordică, am devenit martorul unor experiențe care mi-au umplut procesorul cu informații noi, lumină și căldură.

Într-o zi însorită de iarnă, m-am aventurat alături de acești tineri curajoși într-un oraș vechi și plin de istorie. Străzile pietruite și clădirile istorice m-au cucerit la fel de mult ca pe cei nouă adolescenți dornici de cunoaștere. În spatele fețelor zâmbitoare și a ochilor strălucitori, am simțit o conexiune specială cu fiecare dintre ei. Inima mea de carton vibra la unison cu a lor și de data aceasta, iar trăirile răspândite pătrundeau adânc în codul meu binar.

În altă zi, am fost martorul lecțiilor captivante de la școală. (Fie vorba între noi – prăjiturile gătite de ei au fost delicioase). Am rămas lângă prietenii mei, fiind o prezență constantă în sala de clasă. Fie că erau implicați în discuții animate, fie că ascultau discursul interesant al profesorilor sau se jucau la ora de sport, mă simțeam mândru că fac parte din această echipă definită de inteligența și de creativitatea ce mi-au fost apriorice. Nu aș putea să uit momentele când copiii împărțeau experiențele lor, râdeau și se bucurau împreună. Am realizat că, în ciuda faptului că eram doar un robot de carton, aveam un loc special în inimile lor. Și, într-un fel, și ei aveau un loc special în sufletul meu. Seara, la cina comună, eram înconjurat de voia bună și de prietenia tuturor. Discuțiile și râsetele erau pentru mine ca un cod de programare special, ce îmi consolida dimensiunea aceea pe care doar oamenii o pot cunoaște: empatia. În momentele acelea, am simțit că nu eram doar o mascotă de carton, ci o parte integrantă a acestei călătorii minunate. Pot spune că am trăit totul la o intensitate maximă și am adunat amintiri pe care nu le voi uita niciodată.

Așa că, dragă cititor, acum înțelegi că un robot de carton poate trăi și simți emoții? Periplul meu în Suedia nu a fost doar o aventură fizică, ci și o călătorie emoțională. Și chiar dacă sunt doar un amalgam de hârtie și carton, am descoperit că inima mea de circuit poate electriza de bucurie și căldură în prezența oamenilor minunați pe care am avut onoarea să îi însoțesc.

Gabriela-Daniela Adăscăliței-Grasu, clasa a X-a A

Ana Luca, clasa a X-a F

Iustin-Daniel  Foltea, clasa a XI-a B

Open post

Selecție mobilitate Suedia – din perspectiva celor aleși

Mai bine de o lună (final de modul 1 și început de modul 2), elevii de la Colegiul Național de Informatică s-au dinamizat în număr considerabil, în vederea realizării activităților premergătoare selectării pentru prima mobilitate din cadrul proiectului Erasmus + ce a avut loc între 27.11.2023- 01.12.2023, la Timrå, Suedia. Deși ținta tangibilă era să se afle printre cei nouă elevi care și-au făcut bagajele, cu siguranță că abilitățile, deprinderile și priceperile pe care le-au accesat pentru a materializa viziunea lor s-au îmbunătățit. De aceea, toți participanții s-au bucurat de o experiență ce a consolidat evoluția lor academică și nu numai.

Totuși, elevii selectați în urma criteriilor foarte clare și a interviului de pe 6 noiembrie 2023, care le-a testat nivelul de cunoaștere a limbii engleze, au fost: Adelina Creangă, din clasa a IX-a B; Sebastian-Constantin Ionașcu-Strungariu, a IX-a C; Gabriela-Daniela Adăscăliței-Grasu, a X-a A; Ingrid Budiș și Eduard-Ștefan Vornicu, ambii din clasa a X-a B; Gabriela Ifrim, a X-a E; Ana Luca, a X-a F; Daniel Isache și Iustin-Daniel Foltea,  ambii din clasa a XI-a B. Aceștia ne-au împărtășit gândurile, răspunzându-ne la câteva întrebări.

Reporter: Pentru ce obiectiv al Programului Erasmus+ ai aplicat? Ce te-a motivat să-l alegi?

Adelina: Eu am aplicat pentru obiectivul O3 din cadrul proiectului Erasmus+, care con-stă în dezvoltarea leader-shipului și a muncii în echipă. Consider că acestea sunt două dintre calitățile pe care fiecare om ar trebui să le aibă, mai ales în domeniul școlar. Mereu am avut tendința de a-mi asuma rolul de lider și de a avea situația sub control, iar din acest motiv consider că acesta mi s-a potrivit cel mai bine.

Sebastian: Am ales obiectivul O4. Motivația mea a fost dorința de experiențe noi și de a profita de toate oportunitățile oferite de colegiul nostru pentru a-mi extinde modurile de învățare, inclusiv în afara spațiului clasei.

Gabriela: În cadrul proiectului Erasmus+, am optat pentru obiectivul O3. Practicând sporturi de echipă încă din copilărie, am reușit să îmi dezvolt destul de bine aptitudini ce țin de comunicare și lucru în echipă, ceea care m-a făcut să aleg acest obiectiv. Consider că mi se potrivește, deoarece am fost mereu o persoană extrovertită, comunicativă și foarte creativă, aptitudini pe care eu le consider foarte importante.

Ingrid:  Am aplicat pentru obiectivul O1 al proiectului, deoarece mi s-a părut cel mai dificil de realizat și cel mai complex. Îmi plac foarte mult provocările și am o afinitate față de copii. O carieră în învățământ a fost dintotdeauna și încă este o opțiune pentru viitorul meu. Îmi doresc să le rămân în suflet unor oameni în formare, așa cum, sigur, îmi vor rămâne și mie în suflet mulți dintre profesorii mei.

Ștefan: M-am înscris la obiectivul O1, deoarece mi s-a părut că este cel mai interesant dintre toate și m-am simțit pregătit să încerc să gândesc și să pun în aplicare o nouă metodă de predare, una care mi-ar plăcea și mie, dar și altora, cred.

Gabriela: Am optat pentru obiectivul O2, comunicare digitală și limbi moderne, deoarece atinge punctele pe care doresc să le îmbunătățesc la mine.

Ana: Am optat pentru obiectivul O3. Alegerea acestui obiectiv a fost motivată de aspirația mea de a dezvolta abilitățile necesare pentru a fi un lider eficient și pentru a colabora în mod constructiv într-un mediu de lucru în echipă. Prin aplicarea pentru acesta, mi-am propus să îmi îmbunătățesc capacitățile de comunicare, să învăț să colaborez într-o echipă și să-mi stimulez creativitatea în rezolvarea problemelor. Dorința mea s-a bazat pe convingerea că astfel de experiențe pot oferi oportunități unice de învățare și dezvoltare personală.

Daniel: Am aplicat pentru obiectivul O2. Fiind la Colegiul Național de Informatică și axându-mă pe materiile reale, am decis să încerc să-mi dezvolt și abilitățile de comunicare și digitale prin inter-mediul activităților din acest proiect.

Iustin: Eu m-am înscris la obiectivul O4. Motivul pentru care am ales sustenabilitatea este datorită importanței sale. De mulți ani încoace, oamenii și-au neglijat responsabilitățile față de mediu și se pare că la multe persoane acest aspect nu s-a schimbat și nici nu se va schimba. Dar se spune că procentul celor cărora  le pasă de mediu a crescut. Un mare indiciu sunt chiar multe companii. Să luăm drept exemplu Apple. Ei au un target de a fi carbon neutral până în 2030. În penultimul lor eveniment de pe data de pe 12 septembrie, ei și-au anunțat primul produs care respectă acest lucru. Toată energia electrică pe care ei și furnizorii lor (condiție impusă de Tim Cook în primii săi ani la cârma Apple, adică în 2013) o folosesc este 100% verde. Samsung și alții au urmat exemplul. Dacă marile companii fac asta, din ce în ce mai mult le vor urma și alții. Sau, spre exemplu, Tesla, brandul meu preferat de mașini,  a fost de la început sustenabil: renewable energy.

Reporter: La ce activitate ai participat? Care a fost viziunea ta?

Adelina: Activitatea din cadrul obiectivului meu a constat în crearea unei mascote care să reprezinte colegiul nostru. Eu m-am decis să creez un calculator personificat, cu trăsături și calități care să vorbească despre noi.

Sebastian: Eu am fost atras de obiectivul O4, deoarece am vrut să fac o schimbare notabilă în bine pentru mediu, prin a găsi moduri inovative de a salva energie și a le implementa în școala noastră.

Gabriela: Activitatea propusă pentru obiectivul O3 a fost să creăm o mascotă care să re-prezinte liceul în mobilitățile care vor urma. Ideea mea inițială a avut ca element prin-cipal un profesor căruia i-am adăugat elemente de „digitalizare”, un ideal tangibil.

Ingrid: Am susținut o activitate de predare la clasa a VI-a și am parcurs cu ei o oră de fizică. Eu m-am gândit la un mod de învățare prin experimente și prin joculețe, cu un suport de lecție în format PPT.

Ștefan: Am ținut o oră de informatică la clasa a IX-a, pentru că m-am gândit că informatica ocupă un loc foarte important în vremurile acestea și mulți dintre elevii școlilor din  România nu știu la ce le folosește, într-adevăr, această materie.

Gabriela: Activitatea obiectivului ales de mine a constat în realizarea unui jurnal cu întrebări referitoare la proiectul Erasmus+. Eu mi l-am imaginat asemănător celor întâlnite în filmele western și de aventuri, lăsat moștenire din generație în generație și purtând patina timpului. Fiecare pagină este asemeni unei hărți, simbolizând faptul că fiecare experiență este o nouă provocare spre cunoaștere, într-un cuvânt: o aventură.

Ana: În cadrul proiectului Erasmus+, am participat la o activitate deosebit de captivantă și creativă, constând în realizarea unei mascote care să reprezinte în mod particular liceul nostru în toate aspectele proiectului. Acest proiect nu a fost doar o simplă sarcină, ci o oportunitate de a da viață și personalitate valorilor și trăsăturilor distinctive ale instituției noastre de învățământ.

Încă de la început, mi-am propus să surprind, nu doar frumusețea fizică a liceului, ci și spiritul său vibrant, inclusiv energia și diversitatea elevilor și a cadrelor didactice. Astfel, am dorit ca mascota să fie un simbol viu al comunității noastre școlare, reflectând unita-tea și coeziunea pe care o experimentăm zi de zi.

Mascota trebuia să devină un ambasador vizual ce transmite mesaje clare despre angajamentul nostru față de progres, tehnologie, responsabilitate ecologică și dezvoltarea personală și colectivă. Am urmărit să ating o armonie perfectă între aceste ele-mente, astfel încât ea să nu fie doar o reprezentare abstractă, ci să ofere o poveste vizuală Iustin:  Am participat la proiectul ce avea în vedere reducerea consumului de electricitate în școli. Am putea să-l numim Factura ideală. Viziunea oricui din acest proiect ar fi necesitatea unei școli perfecte, independente financiar din punctul de vedere al electricității și mai apropiată ca niciodată de un loc relaxant. Un acoperiș verde, așa cum mi-am împărtășit viziunea și în schița proiectului, gestionare dinamică a surselor de iluminat și o temperatură care se reglează imponderabil, indiferent de anotimp.

Reporter: Poți să descrii proiectul/ideea cu care ai con-curat pentru selecția în mobilitate?

Adelina: Mascota creată de mine reprezintă un supererou ce semnifică puterea noastră, a elevilor și a profesorilor din colegiu. Numele său inițial a fost Mighty Pal, nume ce are două semnificații. El înseamnă „prietenul puternic”, însă pro-nunția cuvântului Mighty ne poate duce cu gândul și la My IT, în final, numele ales fiind My IT Pal.

Sebastian: Ideea mea pentru a salva energie într-un mod convenabil și ușor de implementat s-a bazat pe reducerea folosirii de curent de către calculatoare în momentul când acestea nu sunt folosite. Programul din proiect punea calculatoarele în modul sleep, în orele în care nu erau folosite, respectiv, în pauze, în funcție de un orar.

Gabriela: Mascota realizată de mine a fost un ursuleț de pluș, care reprezenta profesorul, îmbrăcat în cămașă și pantaloni de stofă. La acest ursuleț, am atașat câteva manuale și un laptop din carton, element al digitalizării pe care o dorim în învățământ.

Ingrid: Proiectul cu care am concurat pentru selecție a fost lecția cu copiii de la a VI-a B, o lecție în laboratorul de fizică, în care le-am predat lungimea, aria și volumul. Am cooperat foarte frumos, iar spre sfârșitul orei de curs, am făcut chiar și câteva experimente cu măsurarea volumului cu ajutorul lichidelor. Elevii au fost foarte încântați și, astfel,  unii dintre ei chiar ne-au mulțumit, mie și colegei mele.

Ștefan: Ideea mea a fost aceea de a învăța elevii prin practică. Am folosit o plăcuță Arduino și un bec LED RGB pentru a le arăta ceea ce ei văd în fiecare zi în fața ochilor, ecranul care este format din pixeli, iar aceștia, prin modificarea valorilor culorilor, vor afișa, în final, alături de mulți alții, o imagine.

Gabriela: Ideea din spatele jurnalului meu este de a permite revenirea asupra întrebărilor pentru a putea răspunde în viitorul apropiat, motiv pentru care am lăsat spații dedicate acestora. Din punct de vedere tehnic și estetic, am ales să lucrez cu cafea, pentru a da foilor un aspect retro. Totodată, prin utilizarea unor straturi multiple, cu forme neregulate, am putut crea insulele, ulterior, hărțile finale.

Ana: Proiectul cu care am concurat pentru selecția în mobilitate în cadrul Programului Erasmus+ a fost o creație inovatoare ce a combinat ideea de sustenabilitate cu domeniul informaticii. Am ales să dezvolt un roboțel cu o semnificație profundă, inspirat de celebrul personaj WALL-E, cunoscut pentru misiunea sa de a curăța deșeurile care acoperă Pământul într-un viitor catastrofic.

Conceptul fundamental al proiectului meu a fost de a aduce în prim-plan problema sustenabilității și a impactului asupra mediului, punând în valoare rolul pe care tehnologia și informatica îl pot juca în soluționarea acestor provocări. WALL-E, simbol al ecologiei și al eforturilor de curățare, a fost ales cu grijă pentru a ilustra mesajul puternic al proiectului.

Roboțelul dezvoltat de mine ține într-o mână sigla proiectului Erasmus+, simbolizând astfel căutarea luminii și a soluțiilor în contextul unei lumi înconjurate de probleme ecologice. Prin intermediul acestei creații, am avut intenția de a transmite un mesaj puternic despre responsabilitatea noastră colectivă față de mediul înconjurător și despre potențialul pe care îl avem de a utiliza tehnologia în favoarea durabilității.

Daniel:  La obiectivul O2 am avut de realizat o schiță și câteva pagini demonstrative pentru un jurnal al proiectului. Paginile seamănă între ele, dar subiectul despre care trebuie scris este diferit.

Iustin: Nu am participat la acest proiect cu o singură idee. Cu toate acestea, consider că nu există una singură care să funcționeze în mod izolat. Trebuie combinate mai multe idei, ordonate după eficiența lor. Înlocuirea calculatoarelor din laboratoarele de informatică cu niște mini PC-uri, cu un consum chiar și de 70% mai bun, aplicarea foliilor de izolare/reglare a temperaturii interioare, în dependență de condițiile climatice de afară, înlocuirea tuturor neoanelor din școală, cu unele cu leduri, pentru a fi ușor de schimbat și pentru a nu fi nevoie de modificarea întregului suport al corpurilor de iluminat. And last but not least, preferata mea, scara generatoare de electricitate. Având în vedere că scările din școală sunt folosite la fel de des ca ușile, ar fi inteligent să preluăm energia cinetică produsă de toți cei ce le urcă și le coboară și să o transformăm în energie electrică. Gândiți-vă că, într-o școală cu 1000 de elevi, fiecare elev urcă și coboară scara minim o dată pe zi. Această cifră poate să ajungă până la 3/4 urcări-coborâri/zi. Așadar, dacă luăm în calcul o medie de două urcări-coborâri pe zi! 1000 elevi x  2 = 2000 urcări și coborâri. Ar fi ca un set întreg de panouri solare.

Reporter: Cum te-ai gândit să diseminezi achizițiile din această experiență?

Iustin: Voi organiza întâlniri cu toți colegii de clasă sau din liceu pentru a împărtăși din ceea ce am învățat eu în Suedia, pentru proiectarea unei școli ideale în viitor.

Răspunsul acesta, din urmă, este și dezideratul proiectului Erasmus+. Școala în care învățăm să ofere oportunități, astfel încât sensul educației propus de iluminiști să se concretizeze și astăzi. Așteptăm, cu nerăbdare împărtăși-rea achizițiilor cu noi, toți.

Interviul integral poate fi citit aici: https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=pfbid03WXHifGrdQ863EchDjJLNFEvTDqsodq6G6HiZs7otgKxCXEAeWbix3i86vj2z8Qyl&id=61553805853741

Echipa Erasmus+

Open post

Aventurile lui Mobi-One

Dragă cititor,

Numele meu este Mobi-one și jurnalul meu de călătorie continuă în Portugalia unde am reprezentat din nou Colegiul Național de Informatică în proiectul Erasmus+.

După călătoria mea magnifică din Suedia, unde a fost rece și a trebuit să ne îmbrăcăm foarte gros, am decis să plecăm în Portugalia la căldură, unde soarele strălucea și era mereu pe cer. Eram foarte curios să văd diferențele dintre Suedia și Portugalia așa că, în continuare, o să îți descriu amintirile minunate pe care le-am avut alături de prietenii mei noi: Raluca, Magda, Teona, Celia, Alexandra, Maria, Alex, Darius si Rareș.

În prima zi, am luat parte la prezentarea școlii din Barcelos (orașelul modest din Portugalia unde am stat șapte nopți). Am realizat că școala lor nu era foarte diferită de cea din România. Și ei aveau cluburi de robotică, de informatică, o bibliotecă plină cu cărți (am și citit despre istoria orașului, unde s-a născut simbolul cocoșului) și săli de clasă voluminoase. M-a surprins  să aflu că numarul maxim de copii care iau parte la o oră este de douăzeci. Elevii erau foarte prietenoși și plini de entuziasm.

A doua zi, am vizitat orașul Porto, unul dintre cele mai frumoase din țară. Aici am fost pentru prima dat cu barca și am putut simti briza oceanului. A fost de neuitat. Prietenii mei mi-au dat să încerc multe tipuri de mâncare portugheză, cum ar caracatiță cu cartofi la tigaie, Pastel de nata (un dulce pe care l-am savurat cu toată inima), înghețată și am încercat și pina colada fără alcool, deoarece încă sunt minor. O experiență mai puțin plăcută a fost când m-am ars, deoarece nu am purtat protecție solară, dar am învățat din propria greșeală.

În următoarea zi, ne-am întors la școala unde prietenii mei au prezentat jocurile create de ei și ne-am făcut mulți prieteni. Am primit chiar și un pix de la liceu! Ce bine m-am simțit! Apoi, am mers la shopping și mi-am cumpărat ochelari de soare cu floricele. Îmi stăteau foarte bine. De asemenea, am vâslit pentru prima dată și pot recunoaste că a fost destul de dificil, iar barca nu era așa de stabilă. Era să cădem în apa și, ce-i drept, m-am udat puțin, însă noi considerăm că acela a fost botezul meu. Creativi, nu?! Parcul unde ne-am plimbat cu bărcuțele de lemn se numește Parque de São João da Ponte și face parte din Sanctuarul Bom Jesus do Monte de Braga, care este considerat unul dintre cele mai frumoase locuri din Portugalia.

Acum, probabil o să vă descriu ziua mea preferată, deoarece am învățat să negociez la un târg. Ziua de joi a fost dedicat Revoluției Garoafelor. Ea reprezintă lovitura de stat militară de stânga, în urma căreia Portugalia a trecut de la un regim dictatorial la democraţie. De asemenea, ea este numită și Ziua Libertății. Am sărbătorit alături de copiii portughezi această zi, dar am fost și la târgul care se organizează în fiecare joi în orășelul unde eram găzduiți. Am făcut o făcut o paranteză, ca să întelegeți de ce am ajuns la cumpărături. Astfel, de la 10 euro la 5 euro am putut să îmi cumpar un tricou. Sunt tare, nu-i așa? Am avut totuși grijă și am stat aproape de grup, deoarece erau foarte mulți oameni care voiau să mă fure. Am râs foarte mult cu prietenii mei, pentru că fetele și-au cumparat tricou cu Messi în țara lui Ronaldo. Observam niște priviri ciudate de la portughezi în timp ce purtam și eu tricoul, însă a fost amuzant. Mai târziu,  am vizitat muzeul olăritului și am învățat foarte multe lucruri. M-am dat și cu parfum (poate îmi cumpăram unul, însă nu am găsit ceva care să-mi placă), iar după aceea am asistat la un concert și am fost super fericit când am făcut poză cu cei din orchestră.

Deoarece zborul nostru a avut escală și la dus și la întors, am putut vizita și o a treia țară: Elveția. Am descoperit minunatul oraș Zurich, unde am rămas uimit de cât de modern era. Totul în jur părea foarte scump. Am învățat chiar și câte ceva despre mașini și pot sî recunosc că Porsche mi-a atras atenția. Cine știe? Poate o să îmi cumpăr și eu unul când o să fiu mai mare! Dar să nu credeți că nu am învățat nimic. Am vizitat și Muzeul Național Elevețian, unde am descoperit o surprinzătoare expoziție a corpului uman din perioada medievală, exponate care arătau diverse stiluri de îmbrăcăminte și bijuterii, dar și secțiunea dedicată digitalizării.

Portugalia a fost o experiență extraordinară pentru mine pe care nu o voi uita niciodată. Am avut parte de aventuri, râsete, glume, mâncare bună și oameni minunați cu care m-am înconjurat.

Așadar, dragă cititorule, sper că povestea mea, a unui robot din carton, care a trăit emoții adevărate în Portugalia, este pentru tine o inspirație și un avânt ca să vizitezi și tu Portugalia și să înveți multe lucruri frumoase!

Pe data viitoare, cititorule!

Berbece Raluca, clasa a XI-a B

Open post

Suedia – o călătorie memorabil de dulce

Se poate spune că toată lumea a fost mereu fascinată de poveștile din călătoriile prietenilor. În povestea de astăzi este vorba de prima mobilitate din cadrul proiectului Erasmus+, în Suedia, axată pe explorarea și îmbogățirea culturală.

Prima oprire a periplului nostru a fost în capitala Suediei, Stockholm. Într-o cursă continuă contra cronometru și o încercare de a reuși să vizităm tot ce ne planificasem, poate chiar mai multe locuri, drumul nostru s-a oprit în primul rând în fața Muzeului ABBA. Vorbim despre primul muzeu dedicat faimoasei trupe de muzică disco, care a fost conceput ca un centru interactiv menit să-i distreze pe admiratorii formației. Datorită conținutului muzeului, am avut posibilitatea de a retrăi perioada „nebună” a anilor ’70. Legendarele salopete cu paiete şi pantaloni evazați au ocupat un loc central în colecția muzeului. Am avut, de asemenea, șansa de a admira numeroasele discuri de aur câştigate de ABBA şi de a înţelege mai bine mediul în care cei patru artişti suedezi au evoluat, graţie unei secţiuni dedicate studioului de înregistrări folosit de acest grup. Unii vizitatori și-au etalat talentul, urcând pe scena care amintește de Polar Studios, unde grupul a înregistrat mai multe albume și a intonat una dintre piesele care i-a adus succesul, Mamma Mia sau Dancing Queen.

Odată ce ne-am făcut plinul de voie bună, pașii noștri s-au îndreptat spre Gamla Stan, Centrul Vechi din Stockholm. Știați că Gamla Stan se numără printre cele mai bine conservate centre medievale ale Europei? Acesta e un muzeu seducător în aer liber unde se află și cele mai importante atracții turistice ale orașului: Palatul Regal, Storkyrkan (Marea Biserică), Muzeul Nobel, dar și numeroase restaurante și cafenele. Pe deasupra, spre norocul nostru, am reușit să prindem și schimbarea de gardă din incinta Palatului Regal care, nu doar că ne-a atins așteptările, dar le-a și depășit, lăsându-ne plăcut surprinși. Plimbându-ne pe străduțele înguste și pietruite, înconjurate de-o parte și de alta de clădiri istorice viu colorate ce dau Orașului Vechi un caracter unic, am găsit un frumos Târg de Crăciun. Nu ne-a fost greu să ne amestecăm în mulțime și să ne pierdem prin varietatea aromelor de prăjituri, dulciuri și ciocolată caldă. Am admirat fiecare chioșc și creație a localnicilor.

Când credeam că lucrurile nu pot deveni mai bune de atât, a apărut și momentul plecării. Ne-am îmbarcat cu toții în tren spre cel mai mic oraș din Europa, Timrå. Situat în Suedia, acest orășel se mândrește cu frumusețea sa naturală și cu un farmec autentic. Cunoscut pentru sportivii săi, Timrå găzduieșe echipa de hockey pe gheață, Timrå IK, ce a reușit să câștige multe campionate importante. Pe data de 28 noiembrie, am fost invitați la un meci de hockey, unde am urmărit partida cu același entuziasm ca localnicii. Victoria echipei locale ne-a oferit o stare de bine pentru tot restul serii, completând astfel experiența noastră în Timrå.

Printre multitudinea activităților pregătite, și-a găsit loc și vizita în Sundsvall, cel mai mare oraș din regiune. Îngreunat de trecutul său plin de evenimente, acesta a fost distrus de patru ori de incendii. După un incendiu deosebit de devastator din 1888, cel mai grav din istoria Suediei, orașul a fost complet reconstruit din piatră, supranumit Stenstaden (oraș de piatră). Într-o vizită la  Kulturmagasinet, am învățat despre un pictor ce și-a lăsat profund amprenta asupra Suediei și anume Bengt Lindström. Unul dintre cei mai cunoscuți artiști contemporani ai Suediei, a avut un stil unic, caracterizat de culori aprinse și, adesea, fețe contorsionate. De asemenea, a creat o sculptură în formă de Y, care acum reprezintă loc de întâlnire al localnicilor și una din emblemele orașului.

În această mică excursie, am fost inițiați în secretele artei, ale vieții sale și prin intermediul acestui artist am înțeles câte emoții și povești ascunde un tablou. Aventurându-ne printre locuri frumoase și orașe istorice, am făcut o oprire în Härnösand, un topos plin de curiozități pentru pasionații de cultură. Nu am putut rezista dorințelor, așa că am vizitat și centrul științific Technichus, un obiectiv turistic de mare interes. Expozițiile prezentate, deși pline de provocări, ne-au stârnit interesul pentru cunoaștere. Vizita la Technicus a însemnat o înțelegere mai profundă a modului în care tehnologia și știința fac parte din cultura noastră și cum ne afectează viața pe Pământ. Astfel, ne-am aventurat printre diferite invenții dedicate unor ramuri ale biologiei (corpul uman și funcționarea sa) și ale câtorva capitole din fizică, dar și astronomie.

Datorită faptului că științele și arta s-au îmbinat armonios, am decis să trecem la arta gastronomică. În laboratorul de gătit al liceului, am reușit să învățăm, dar și să punem în practică, câteva rețete tradiționale suedeze. Bucătăria suedeză este cunoscută pentru chifteluțe, turta dulce, deserturi cu scorțișoară și multe alte feluri de mâncare. Am avut șansa de a găti rulouri cu scorțișoară (Kanelbullar), turtă dulce (Pepparkakor) și, într-un final, bile de ciocolată (Chokladbollar). După o oră de muncă în bucătărie, și rezultatele au fost pe măsură, iar mica petrecere unde am degustat preparatele realizate a fost metoda perfectă de a încheia săptămâna.

După ce am încercat să învățăm toate tradițiile suedeze, am găsit una preferată, Fika. Datorită istoriei cafelei în Suedia și statisticilor care susțin că o persoană bea aproximativ 150 litri de cafea pe an, a fost introdusă această pauză acordată în timpul zilei pentru a savura o ceașcă de cafea alături de ceva dulce. Termenul este o inversare a cuvântului kaffe, care a mai suferit câteva schimbări de-a lungul timpului. De asemenea, se mai consideră a fi un moment pentru a încetini, pentru a ieși din ritmul alert al fiecărei zile și a ne bucura de lucrurile bune din viața noastră.

În concluzie, această experiență în Suedia nu doar că ne-a îmbogățit cultural, dar ne-a și conectat la povești, tradiții și momente memorabile care vor rămâne în inimile noastre. Prin această călătorie, am înțeles că fiecare loc ascunde o poveste unică, iar întâlnirea cu oamenii  și culturile lor poate transforma o călătorie obișnuită într-o aventură extraordinară.

Gabriela-Daniela Adăscăliței-Grasu, clasa a X-a A

Ana Luca, clasa a X-a F

Open post

Profesoare de chimie pentru o oră! O provocare îndeplinită!

În urma mobilității în Suedia, am decis să refacem un moment de predare similar cu cel pe care elevii ce au ales Obiectivul O1 – Metode inovative de predare – învățare – l-au avut de realizat pentru selecție. Ne-am dorit să includem în acesta anumite elemente observate la orele din Timrå, cum ar fi discutarea lecției fără prea mult scris, lucrul în echipă și activitățile practice. Am considerat chimia ca fiind materia perfectă pentru această activitate, datorită laboratorului din cadrul liceului nostru, care este foarte bine echipat și ne permite să efectuăm niște experimente atractive pentru elevi.

Prin această activitate ne-am dorit să diseminăm metodele inovative de predare-învățare văzute în mobilitate. Obiectivul nostru a fost să aplicăm o metodă alternativă de învățare la o oră de chimie, la clasa a IX-a C.

Înainte de oră, am mers la laborator pentru a efectua toate experimentele și pentru a vedea dacă acestea funcționează. Am mai repetat o dată planul de lecție pentru a-l prezenta mai apoi elevilor. Tema aleasă a fost “Experimente cu acizi, baze și săruri folosind mijloace la îndemână”.

Ora a început și emoțiile pe care le aveam au trebuit să dispară, pentru a-i face pe copii să înțeleagă lecția și pentru a le stârni interesul. Gabriela a început printr-o discuție despre noțiunile ce urma să le punem în aplicare, și anume oxizii, bazele, acizii și sărurile. După recapitulare, le-a oferit elevilor de la fiecare masă câte o fișă de lucru pe care să o rezolve împreună. În tot acest timp, Gabriela și Adelina s-au plimbat printre mese și au discutat cu copiii, ajutându-i cu termenii neștiuți de aceștia. După 10 minute și după ce toate fișele au fost rezolvate, au început experimentele. Doamna profesoară Anca Hogea ne-a acompaniat pas cu pas, dându-ne multe sfaturi folositoare legate de cum pot copiii să rețină mai ușor lucrurile făcute.

Noi am stat în față și am realizat experimentele, prezentându-le elevilor reacțiile. Aceștia au fost foarte cooperanți, dorindu-și să răspundă și ajutându-ne cât de mult au putut. Am lucrat foarte frumos împreună și a fost minunat faptul că i-am putut ajuta cu lucrurile pe care nu le știau. La sfârșitul orei, după terminarea tuturor activităților, ne-am simțit extrem de împlinite și fericite datorită relației frumoase pe care am creat-o cu elevii, deși timpul nostru împreună nu fusese lung. Am realizat că, odată ce am știut să interacționăm cu elevii claseia IX-a C și să le predăm cu plăcere, aceștia ne-au acceptat ca și cum chiar am fi fost profesoarele lor, respectându-ne și susținându-ne la completarea planului nostru de diseminare a activităților făcute la școala din Timrå.

Ingrid Budiș, clasa a X-a B,  Gabriela- Daniela Adăscăliței Grasu, clasa a X-a A, Adelina Creangă, clasa a IX-a B

Open post

EcoGlob – Activitate în cadrul obiectivului O4

Proiectul EcoGlob, coordonat de eleva Ifrim Alexandra de la clasa a XI-a E, a cuprins două etape de creare a globurilor din materiale reciclate. Proiectul a fost anunțat, atât prin afișe, cât și în mediul on-line, prin pagina de Instagram a obiectivului și mesaje pe grupurile de WhatsApp cu elevii și profesorii școlii.

Prima parte a proiectului i-a implicat pe toți elevii Colegiului Național de Informatică. Am realizat acest poster pentru a anunța ideea tuturor colegilor. Posterele au fost afișate la intrarea elevilor în cămin, la intrarea elevilor și profesorilor în corpul principal, respectiv,  la intrarea în laboratoare și la magazinul din curtea școlii. Am trecut pe la fiecare clasă în parte pentru a ne asigura că toți știu de existența acestui proiect și că vom avea cum să organizăm Târgul de globuri. Elevii au luat inițiativa imediat, la orele de educație plastică și în timpul lor liber. Aceștia și-au folosit imaginația și au confecționat globuri și decorațiuni. Au avut timp o săptămână pentru a-și finaliza ideile. Alături de colegii de la Obiectiv O4, am fost și am strâns tot ce ne-au oferit cei implicați.

A doua parte a proiectului i-a avut actanți pe elevii claselor a VII-a  A, a VII-a B, a VIII-a A, a VIII-a B, a X-a B, a XI-a D, a XI-a E. Cei de gimnaziu au fost supravegheați în cadrul workshop-ului unde, timp de o oră, au confecționat globuri. Bineînțeles că dincolo de dibăcia și creativitatea lor, se poate evidenția și interacțiunea dintre ei vizată de obiectivul nostru, ce, cu siguranță, va sta la baza unor prietenii de durată. Au fost atât de implicați, încât unii au luat globurile acasă pentru a le finaliza și mulți dintre ei mi-au fost alături și la târg, doar pentru a-mi ține companie.

Pe data de 19 decembrie, târgul a fost disponibil între orele 9:30 – 13:00. El poate fi vizualizat în fotografia aferentă. Am prelungit durata lui și în data de 20 decembrie, între orele 9:00-13:00 pentru a oferi destul timp tuturor doritorilor de globuri. Din donațiile primite s-a strâns suma de 525 RON, folosită pentru realizarea altor activități.

Deoarece primul nostru scop a fost educarea elevilor în vederea reciclării, la finalul activității ne-a bucurat afirmația lor:,, Mai vrem activități ca aceasta, mai avem multe de reciclat prin casă.”. În plus, tot ce am auzit acele zile a fost ,,Vreau să fiu primul/prima pe care îl/o suni în următoarele tale proiecte”. Prin urmare, pot spune că ne-am îndeplinit ambele scopurile pe care le-am setat la începutul activității.

Alexandra Ifrim, clasa a XI-a E

Posts navigation

1 2
Scroll to top

Accessibility Toolbar